… Marcel e sef de echipa. Are basca, halat albastru inchis, subler, tabele de pontaj si span pe bombeuri. Pentru ca Marcel este seful unei echipe de paispe strungari. Marcel si echipa lui fac piese savante pentru noul combinat chimic. La strunguri carusel, una din mindriile economiei locale.

De cind se ocupa si de gazeta de perete si angajamentele frumos transcrise acolo de Geta, dactilografa aia buna, Marcel a pus mai rar mina pe carusel. Si, cu toate ca indeminarea lui caruseliana scade pe zi ce trece. echipa lui continua sa fie fruntasa la intrecerea inter-schimburi, atit la numarul de piese cit si la curatenia locului de munca. Asta il face fericit pe Marcel pentru ca stie ca are asigurata portia zilnica de laude sefesti in sedintele de productie. Drept urmare, in logica uzinei, cind se anunta vizita celor de judeteana, pe linga prospectarea ciorbei de burta si a micilor sfiriind la cantina, mai-marii se gindira ca ar fi bine sa le prezinte oaspetilor si echipa fruntasa a lui Marcel. ” – Marcel, la lucru, pe carusel !” cum adauga spontan contabilul-sef, proaspat absolvent al scolii populare de arta si poet-naiv in timpul liber.
Vestea ii fu data lui Marcel chiar de Mimi, secretara directorului-semi-executiv-adjunct. O alta bunaciune, vis al intregii parti barbatesti din cele trei schimburi si al mecanicilor de intretinere ! Mimi …

Cu zile inainte de vizita, Marcel ii puse pe oameni sa se pregateasca, sa dea lustru bancurilor, strungurilor si lazilor RRR. Totul sa fie bec, curat, aranjat si ordonat iar aerul sa napadeasca narile sus-pusilor cu proaspata aroma de ulei de mecanisme. In preziua vizitei, Marcel facu o sedinta fara-ordine-de-zi cu oamenii si le spuse ca dupa atita munca au si ei dreptul la o zi libera, de odihna. Asa ca, a doua zi, ziua M, adica cea mare, pot sta acasa … Ca asa nici nu incurca vizita, nici nu se strica ordinea la locu’ de munca si, cel mai important, nici nu se face mizerie. Se va sacrifica el, Marcel, sa-i conduca, sa le arate, sa le povesteasca si sa raspunda la intrebarile de plan. Cum a doua zi era una rosie in calendar, oamenii nu statura prea mult la discutii si ginduri, proslavind bunatatea sefului si multumind in gind divinitatii ca i-a procopsit cu asa ceva.
…
Inca de departe Marcel le simti aroma de after shave fin, bulgaresc. Apoi ii si vazu, la capatul halei, in costume, cu halate noi purtate doar pe umeri si casti din alea albastre, de inginer. Strungurile dudiau mincind kilowatii, mirosul de ulei fin de mecanisme se amesteca savant si sexy cu cel de lavanda si after shave bulgaresc, neoanele zbirniiau monoton si neobosit … Marcel simti gol in stomac si universul invirtindu-se cu el … Ca prin vis si pe-dinafara recita cifrele de plan, stadiul la inventii si inovatii, fluturind aerul cu cele peste douazeci si trei de brevete ale oamenilor lui, stadiul consumului de materiale, economiile la energie electrica, apa, sapun si piese de schimb.

Atit doar ca toate frazele si raspunsurile lui – altfel scurte, concise si la obiect – aveau acelasi “Eu …” in fata. Urmat, logic si gramatical, de verbe de actiune ca “am facut”, “am economisit”, “am inventat si inovat”, “am cautat”, “am muncit” si inca vreo citeva asemenea. Laudele oaspetilor venira rapid, poate un pic grabite de viziunile cu ciorbite de burta si mititei ce abia asteapta sa se cuibareasca in stomacele … Parerea unanima fu ca asta e modelul ce trebuie cautat si urmat. Multilateral dezvoltat, harnic, muncitor si priceput, inovator si inventic, economistic si gata de actiune oricind. Si care manevreaza singur si simultan paispe carusele …

Fragment – Oameni mari de ieri si de azi. Miine om mai vedea …

Articol trimis de Marius.