Analizând un pic treaba cu lăsatul de fumat mi-am dat seama de ce au eşuat tentativele mele precedente: nu din lipsa motivaţiei ci din cauza alegerii unei motivaţii greşite. Dealtfel şi campaniile antifumat bat moneda pe faptul că ţigările ucid, abordare complet greşită după părerea mea. Aşa am încercat şi eu să mă motivez de câte ori am decis să mă las de fumat şi bineînţeles că tentativele respective au eşuat. Orice fumător înrăit se va gândi automat la faptul că oricum murim într-o zi, ce mai contează 2-3 luni în plus trăit, şi va aprinde o nouă ţigară, savurându-i aroma şi simţindu-se mândru că trăieşte periculos.

De data asta am schimbat strategia şi am toate motivele să cred că datorită ei nu voi mai da greş. Treaba e simplă – când simţi că te-apucă dorul de ţigară, începi să-ţi analizezi rezistenţa la efort. Tragi aer adânc în plămâni şi-ţi dai seama că deja respiri mult mai bine, chiar şi după doar o săptămână de abstinenţă. Urci pe scări câteva etaje şi observi că oboseşti mai greu, te sui pe nevastă şi-ţi dai seama că nu mai gâfâi ca după 3 ture de stadion deşi n-ai apucat să dai decât de 5-6 ori din cur, fugi după autobuz şi culmea, de data asta reuşeşti să te urci în el, pentru că ai alergat mult mai repede decât atunci când erai fumător.

Sunt o grămadă de activităţi care necesită efort fizic, analizează-ţi performanţele, exagerează chiar, şi-ţi vei găsi motivaţia corectă pentru a renunţa la fumat - rezistenţa la efort. Vei face totul mult mai uşor, mai repede, mai bine, şi vei fi mândru de asta. Desigur, şi nevasta va fi mai fericită… :))

(Activează bre JavaScript ca să vezi clipu’, ce naiba!)

Citeşte şi…