Aşteptând 3 săptămâni rezultatul unei analize, în spitalul în care ţi s-au prelevat probele, în condiţiile în care în alte spitale rezultatul ăla iese în 2-3 zile. Nu aştepţi pentru că eşti prost şi alegi tu coada cea mai lungă, ci pentru că dobitocul care te tratează habar n-are că în altă parte se poate obţine rezultatul mult mai repede. Şi după ce află dobitocul apare dobitoaca, monstru cu chip de om şi titlu pompos de “doctor” în faţa numelui de pe ecuson, care nu vrea cu niciun chip să-ţi trimită proba acolo unde se poate prelucra mai repede. Din prostie, din orgoliu, de frică… numai ea ştie.

Bineînţeles, dacă insişti suficient, dacă intri pe geam după ce idioţii te-au dat afară pe uşă, reuşeşti, într-un final, să muţi proba la laboratorul mai dotat. Totul e să nu fie deja prea târziu.

Trăiesc în România de prea multă vreme şi mi-e scârbă de toţi şi de toate. Mai ales de gigeii care ne îndeamnă, din 4 în 4 ani, să votăm schimbarea. Schimbarea cui? A patului cu sicriul? Nu e nevoie s-o votăm, au grijă medicii din România ca ea să se producă înainte de termen.

Citeşte şi…