aiureli

Cine votează azi un bou, mâine va rămâne doar cu un ou. Deci votaţi-mă!

Da, ştiu, grohăi de câte ori am ocazia împotriva cumetriilor blogosferice, a festivalurilor câştigate de bâlbâiţi talentaţi la karaoke şi SEO spam sau a #mambasitcefrumosmiroasetweetmeet -urilor organizate prin sferele înalte ale utilizatorilor de tastatură şi mouse, dar de data asta am comis-o. M-am înscris, sperând că voi câştiga marele trofeu. La RoBlogFest, care este. A mai mare adunătură de bloggeri din sud-estul boscheţilor din faţa blocului.

Aşa că vă rog, cu lacrimi în ochi, durere-n cur şi glas mieros de consumator de praz: VOTAŢI-MĂ! O cânt şi p-aia cu

Mamelor din lumea-ntreagă

Eu vă dau un singur sfat

Nu lăsaţi copiii să ragă

Treceţi colea la votat!

Aveţi butonul mai jos, apăsaţi-l cu încredere şi votaţi singurul blogger capabil să câştige marele trofeu la RoBlogFest! Faceţi acest gest, vă rog, măcar pentru faptul că am stat până la ora 1 dimineaţa ca să scriu acest articol.

Mulţumesc, rămân dator. Drogatu, ai legătura. #plsRT!

Cine votează azi un bou, mâine va rămâne doar cu un ou. Deci votaţi mă!

‘te-n coeur, Bill…

Laptop. Instalare curată de 7 ferestre. Cu licenţă, evident. Cel puţin aşa mi-a zis băiatul de la aprotorrentozar când mi-a vândut ferestrele.

Femeie. Obişnuită, nu vreo geekoaică, deci paralelă cu computadoarele. Click acolo, click aici, Contab SQL, Excel, calc.exe, gmail, alea.

Eu, instalatorul de programe diverse. ChromePlus.org, download, install, chestii. Mă gândeam că e mai simplu şi mai sigur decât iubirea vieţii corporatistelor, Internet sExplorer. Salvat gmail şi alte alea utile la favorite, salvat ChromePlus să deschidă automat mailul şi alea… Totul părea în regulă.

Am comis, însă, o gravă eroare, şi-anume am uitat să ascund fermecătoarea iconiţă cu un “e” albastru. Drept pentru care, de fiecare dată când vrea fomeia pe mail, boscorodeşte:

- Ziceai că mi-ai salvat gmail.com la favorite, să intru direct, unde e?

Explic, liniştit, pentru a nu ştiu câta oară, că trebuia apăsată frunzuliţa cu roşu, galben şi verde, nu e-ul albastru. Nu de alta, da’ toată lumea zice să ne ferim de E-uri, că-s dăunătoare. Numai Bill nu şi nu, IE, IE…

Dezamăgire web 2.0

Dezamăgire web 2.0Îi vezi profilul pe Facebook. Pare interesantă, aşa că-i cauţi pozele. Are doar trei, dar suficiente pentru a vedea că e blondă, suplă, cu picioare lungi, sâni obraznici şi zâmbet şăgalnic. Vrei mai mult, aşa că apeşi, nu fără emoţii, butonul  “add as friend”. Şi aştepţi…

Au trecut deja două zile. Îţi verifici căsuţa de mail… nimic de la Facebook. Intri în contul tău, poate s-a comis vreo eroare şi nu ţi-a venit mailul care te anunţa că blonda ţi-a acceptat prietenia. Nu, nu e o eroare, n-ai niciun mesaj. Intri pe profiul ei şi vezi că mesajul “awaiting friend confirmation” e tot acolo. Nu te-a acceptat încă în cercul ei destul de restrâns (doar 629) de prieteni…

Mai trec două zile. Tot n-ai acces la pozele ei secrete (mai mult ca sigur are, doar toate au), accesibile doar prietenilor. Deja fierbi. I-ai trimite un mesaj, dar nu îndrăzneşti. Mai bine mai stai două zile, poate vede şi te acceptă. Între timp poţi posta mesaje haioase, videoclipuri cu Alicia Keys sau poze cu pisicile tale. Mai mult ca sigur te va accepta până la urmă, nicio femeie nu rezistă la poze cu pisici…

Ziua a şaptea. Deja ţi-ai pierdut orice speranţă. Dac-o interesa persoana ta, te accepta ea până acum… Te uiţi totuşi mai bine pe pagina ei şi constaţi că n-a mai postat nimic de… şapte zile. Asta era! E plecată undeva sau n-are acces la internet. Nu eşti tu de vină, poţi spera în continuare! Accesul la pozele ei secrete e atât de aproape…

După încă vreo trei zile îţi acceptă, în sfârşit, prietenia. Cu mâinile asudate şi tremurând de emoţie apuci mouse-ul şi apeşi link-ul “photos” din profilul ei. Sunt acolo, le simţi deja! Poze în costum de baie, sau măcar în fustă scurtă şi bluziţă cu decolteu adânc… După câteva clickuri, însă, nu-ţi vine să crezi: ai acces la aceleaşi poze ca şi înainte să-ţi accepte prietenia. Aceleaşi trei poze care te-au ajutat să-ţi dai seama că e blondă, cu picioare lungi şi sâni obraznici. Nici măcar una în plus, fie ea la fel de “cuminte”…

Citeste tot articolul >>

Cei mai tari în ouă

Cei mai tari în ouă

Cei mai tari în p… ui care-or fi? În pul… pe de pui, zic. Sau în pi… ept dezosat. Poate chiar în cur… can, că tot pasăre e.

Premiile “Proastă eşti, noroc că ai păsărică”, ediţia pilot

N-am nimic cu femeile, nu sunt misogin sau alte de-astea, da’ câteodată mă uimesc la maxim unele purtătoare de păsărică, aşa că m-am hotărât să le premiez. Virtual, evident. Şi umplându-le frigiderele cu carne. Azi, o tanti de cacao, de la o bancă de cacao.

Premiul întâi cu lanţ de veceu la gât îl ia acasă astăzi tanti Maria [Numaştiucum], de la coşmelia Raiffeisen Bank din incinta Selgros [unul dintre ele, nu contează care]. Duduie bine hrănită, pe la f’o optzeci de kile (proaspăt căcată), tanti Maria se ocupă, de obicei (sau poate doar ieri, când am fost eu pe-acolo), cu lipsa de la ghişeu. Sau, mă rog,  de la biroul cu funcţie de ghişeu. Spun asta pentru că am aşteptat cam juma’ de oră până a catadicsit să-şi parcheze fundul de dimensiuni (aproape) colosale pe scaunul confecţionat pentru poponeţe normale, de duduiţe bine alergate şi ceva mai prost hrănite.

Când a venit, în sfârşit, am lăsat-o să se prăbuşească în scăunel, rugându-mă în acelaşi timp ca unda de şoc provocată de respectiva manevră să nu depăşească 8 grade pe scara CM (cururilor mari), după care i-am explicat că am de ridicat nişte bani sosiţi prin Western Union (mdea, Goagăl AdFărăSens). A luat duduia buletinul, l-a tras în poză, m-a întrebat numărul tranzacţiei (sau cum i-o zice) şi alte chestii-socoteli, după care s-a dus la colega ei (care, în paranteză fie spus, mă trimisese mai devreme la plimbare, pe motiv că nu ştiam nr. tranzacţiei şi alte căcaturi, fapt pentru care i-am reproşat că banca respectivă e mai cu moţ decât altele care m-au servit în trecut şi fără datele-alea), a şuşotit ceva cu ea şi a decretat:

- Nu puteţi ridica banii, nu e trecut numele dumneavoastră întreg pe [docomentul pixdii de la WU].

Am încercat să-i explic duduii că am trei prenume, într-adevăr, dar de obicei îl completez doar pe primul, restul neîncăpând în minusculele rubrici ale diverselor formulare care necesită completarea numelui, dar n-a vrut să înţeleagă. Cică să iau legătura cu ăla de-a trimis banii, durează doar cinşpe minute să facă modificarea. Cine, fey, Goagăl??? Păi ăia răspund la un mail din 6439876491236450, şi atunci automat, cum penele mele să-mi modifice aşa repede nişte date mie, un amărât care încasează 2-300 de cocoşei pe an de la ei?!

Bineînţeles, vreo două ore mai încolo, după ce mi-au mai trecut nervii, am încasat respectivii bani fără probleme, folosind buletinul meu dotat cu trei prenume, din care numai unul trecut pe ţidula de la WU. De la altă bancă, evident, BRD pre numele ei. Poate de-aia sunt mai scumpi ăştia, că-s şi ceva mai flexibili decât Sugiffaisen Bank.

Aşadar, duduie Maria, ia d-aicişa premiul “Proastă eşti, noroc că ai păsărică” şi spală-te pe cap cu el. Sau la curul ăla cât Selgrosu’ în care lucrezi.

Android

Doar un test de pe un telefon cu Android, folosind aplicatia pentru Wordpress. Cat am scris cuvintele astea scriam un roman daca eram la PC. Tastatura de pe HTC Tattoo suge. Sau n-am eu chiar manute de ginecolog cum credeam.

Citeste tot articolul >>

Oare…

… dac-am trimite toţi câte un răspuns la fiecare newsletter pe care-l primim, deşi nu ne-am abonat la el, ar continua spamuceala asta cu acoperire de informaţie sau s-ar opri într-o zi şi le-ar reda liniştea greu încercatelor noastre inboxuri?

Citeste tot articolul >>