Trei motive pentru care ieri şi azi am regretat că trăiesc în România:

1. Ieri seară pe la 10 mi-a picat netul. RDS, desigur. S-a rezolvat abia azi pe la 7 seara, după 3 sesizări, dintre care ultima “cu cântec” (îmi bag BIP în netu’ vostru dacă nu-l faceţi, de-astea). După ce l-au rezolvat, m-au sunat de 7 ori ca să vadă dacă mai am probleme, după care au sunat şi la uşă ca să se asigure. De frică să nu mă plâng mai sus, probabil.
2. Tot ieri mi-am vândut 2 module de memorie (total 512 MB) ca să fac loc altora, de capacitate dublă. Pe care nu le aveam dar intenţionam să le cumpăr de la un magazin online. Magazin la care scria pe site că le are pe stoc dar nici pomeneală de aşa ceva. Ca atare, de aseară de pe la 6 şi până mâine tot pe la 6 seara, folosesc Windows Vista cu 512 MB RAM. Urgie! Partea frumoasă e că magazinul respectiv zice că le are şi acum pe stoc, asta după ce un nene m-a întrebat candid “Le luaţi, vi le aduc?”, eu deducând de aici că urmează să aducă numai memoriile mele, sau eventual şi altele pentru care au tot comanda fermă. Deci nici pomeneală de stoc.
3. În noua activitate pe care o desfăşor de vreo două săptămâni, lucrez cu managerii de raion dintr-un hypermarket. N-am chef de detalii, ideea e că managerii ăştia trebuie să-mi dea comandă până la ora 12 la prânz, ca să li se poată livra marfa la timp (a doua zi dimineaţă). Asta de două ori pe săptămână. Şi de astea două ori, trebuie să mă duc să mă rog de ei să dea nenorocita de comandă. Dacă nu ajung (ca azi, când eram prins cu eRDeeShu’, respectivii dau comanda prea târziu şi je tre’ să alerge cu facturile prin Bucureşti, ca să ajungă la cine trebuie şi să poată pregăti marfa pentru a doua zi.

Ar mai fi, da’ mă opresc la trei. Trei probleme a căror rezolvare ţine de oameni. Oameni care populează ţara asta ca să-mi facă mie viaţa mai grea. Sau ţie, sau ălora, sau altora… Le dăm voie să emigreze?