Având dispoziţie pentru aduceri aminte şi retrospective melancolice, căutam mai devreme o melodie care să mă transporte un pic în trecut şi să-mi spele creierii de trance-ul ascultat în ultimii 2 ani. Mă întorceam la origini, adică la rock.

Am început browsereala pe un site românesc, animat de un patriotism ieftin şi sloganuri gen “Cumpăraţi produse Made in Romania pentru a avea locuri de muncă”. După ce am înotat vreo juma’ de oră prin marea de manele, RBD şi clipuri cu gagici dotate numai fizic, că voce de unde, am ales în sfărşit un clip. Încarc pagina… şi aştept… şi mai aştept… încă un pic… o ia! Da, da’ se întrerupe de 20 de ori pe minut. Încerc altul – la fel. Mai încerc vreo 5-6, la fel. Înjur RDS-ul, “mama ei de conexiune” şi alte neamuri interneto-cabliste de pe la noi. Până când mă loveşte: dacă nu e netul meu de vină? N-am cine ştie ce conexiune dar 4 Mbps ar trebui să fie de ajuns pentru a vedea cursiv un amărât de videoclip.

Mă mut pe YouTube şi o iau de la cap. Search, play… surpriză, merge uns! Mai deschid unul… şi încă unul… merg toate, fără nicio întrerupere. Deja era momentul să schimb înjurătura, din “mama lui de RDS” în “mama lor de site-uri româneşti cu pretenţii mai mari decât posibilităţile”. Dacă până acum mă strâmbam şi-i făceam dobitoci pe ăia care înjurau clonele româneşti de YouTube, de-acum o să mă gândesc de 2 ori înainte să emit astfel de judecăţi.

Ar fi mai multe de spus, începând de la conţinutul 90% varză şi terminând cu banda şi mai varză, dar mă opresc aici şi pun melodia pe care am ales-o pentru începutul ăsta de week-end: