Liftiera de spital
4 Mar 2010
Liftiera de spital … Mereu crosetind “botosei si plovarase” pentru nepot sau doamnele asistente, mereu cu halatul visiniu pe umeri “ca trage aici in putz”, mereu cu ultimul numar din “Asul verde” sau “Integrame complete” …
O cheama Nuti. Sau Geta. Toate cu aceeasi cautatura apriga, nervoasa, de om trecut prin multe si care mai trebuie sa te inghita si pe tine, bou-bolnav, care vrei cu liftu’. Patrunse de complexitatea, periculozitatea si importanta sociala a vocatiei apasarii pe butoane, doamnele liftiere de spital sint adevarati vectori de selectie naturale. “- Unde te mai bagi tataie ? Nu vezi ca e plin ? …” Tataie, cu cadru de mers si ochelari legati cu sfoara, n-a vazut. Umil si tremurind in pijamaua veche si botita se retrage din usa. O sa astepte in continuare liftul si pe zina lui, doamna liftiera de spital de o suta douzeci de kile. In urma mosuletului, doamna liftiera de spital, bugetara si matahala in timpul liber bodogane gros. “- Nici nu mai cobor aici ca iar mi se pise-n lift …”
Articol trimis de Marius.
Premiile “Proastă eşti, noroc că ai păsărică”, ediţia pilot
3 Mar 2010
N-am nimic cu femeile, nu sunt misogin sau alte de-astea, da’ câteodată mă uimesc la maxim unele purtătoare de păsărică, aşa că m-am hotărât să le premiez. Virtual, evident. Şi umplându-le frigiderele cu carne. Azi, o tanti de cacao, de la o bancă de cacao.
Premiul întâi cu lanţ de veceu la gât îl ia acasă astăzi tanti Maria [Numaştiucum], de la coşmelia Raiffeisen Bank din incinta Selgros [unul dintre ele, nu contează care]. Duduie bine hrănită, pe la f’o optzeci de kile (proaspăt căcată), tanti Maria se ocupă, de obicei (sau poate doar ieri, când am fost eu pe-acolo), cu lipsa de la ghişeu. Sau, mă rog, de la biroul cu funcţie de ghişeu. Spun asta pentru că am aşteptat cam juma’ de oră până a catadicsit să-şi parcheze fundul de dimensiuni (aproape) colosale pe scaunul confecţionat pentru poponeţe normale, de duduiţe bine alergate şi ceva mai prost hrănite.
Când a venit, în sfârşit, am lăsat-o să se prăbuşească în scăunel, rugându-mă în acelaşi timp ca unda de şoc provocată de respectiva manevră să nu depăşească 8 grade pe scara CM (cururilor mari), după care i-am explicat că am de ridicat nişte bani sosiţi prin Western Union (mdea, Goagăl AdFărăSens). A luat duduia buletinul, l-a tras în poză, m-a întrebat numărul tranzacţiei (sau cum i-o zice) şi alte chestii-socoteli, după care s-a dus la colega ei (care, în paranteză fie spus, mă trimisese mai devreme la plimbare, pe motiv că nu ştiam nr. tranzacţiei şi alte căcaturi, fapt pentru care i-am reproşat că banca respectivă e mai cu moţ decât altele care m-au servit în trecut şi fără datele-alea), a şuşotit ceva cu ea şi a decretat:
- Nu puteţi ridica banii, nu e trecut numele dumneavoastră întreg pe [docomentul pixdii de la WU].
Am încercat să-i explic duduii că am trei prenume, într-adevăr, dar de obicei îl completez doar pe primul, restul neîncăpând în minusculele rubrici ale diverselor formulare care necesită completarea numelui, dar n-a vrut să înţeleagă. Cică să iau legătura cu ăla de-a trimis banii, durează doar cinşpe minute să facă modificarea. Cine, fey, Goagăl??? Păi ăia răspund la un mail din 6439876491236450, şi atunci automat, cum penele mele să-mi modifice aşa repede nişte date mie, un amărât care încasează 2-300 de cocoşei pe an de la ei?!
Bineînţeles, vreo două ore mai încolo, după ce mi-au mai trecut nervii, am încasat respectivii bani fără probleme, folosind buletinul meu dotat cu trei prenume, din care numai unul trecut pe ţidula de la WU. De la altă bancă, evident, BRD pre numele ei. Poate de-aia sunt mai scumpi ăştia, că-s şi ceva mai flexibili decât Sugiffaisen Bank.
Aşadar, duduie Maria, ia d-aicişa premiul “Proastă eşti, noroc că ai păsărică” şi spală-te pe cap cu el. Sau la curul ăla cât Selgrosu’ în care lucrezi.
Viziune de criza
2 Mar 2010
Ea. Un pic sarita de douazeci, bruneta – atentie, nu blonda ! – bine siliconata, imbracata-dezbracat, vorbeste la telefon de zor, subliniindu-si cuvintele iesite din gurita tip inimioara-tuguiata cu gesturi largi de mina dreapta. Atunci cind nu explica cu mina si-o foloseste la aranjatul parului, al unui suvite probabil vesnic rebela, acum insa mai mult ametita de curentul intrat pe geamul lasat la maxim. Geam de be-am-veu.
El. Pina-n treizeci. Camasa gri. Zimbeste, desi coloana se intinde probabil pina dincolo de Romana. Cotul si-l sprijina pe portiera la care geamul e lasat la maxim. Geam manual, de nova.
In be-am-veu, pe locul mortului cum se zice, unu’ aproape mort. Ochelari de soare, esarfa de matase. Grizonat, acum vreo zece ani. Azi, vopsit roscat-coada-de-vulpe. Zimbeste, se baga in seama si, din cind in cind, trimite cite o bezea catre nepotica de la volan. Si el are pielea fetei trasa bine de vreun doctor dupa urechi. Tot in be-am-veu, ca e incapatoare, un bubico alb tip “sa-i faci baie in ibric” se baga in seama cind la mamita, cind la conasu’, intre doua ghidusii pe bancheta din spate si ceva subtirel care sigur se vrea latrat.
In spatele novei un prichindel cu ochelari de vedere mari si rotunzi. Ii merge gura de doua semafoare incoace si inca pare departe de sfirsit. Se agita, se ridica in picioare si, din cind in cind cuprinde cu minutele gitul barbatului cu camasa gri intr-o imbratisare care ii face atita placere incit in timpul ei inchide ochisorii. Barbatul ii raspunde, il priveste in retrovizoare si zimbeste. Fericit.
In timpul asta, in be-am-veu bubico si mumia se baga in seama la bruneta care a terminat cu telefonul. Bubico se alege cu un dos de minuta cu bratari mari gitanesti iar mumia cu o imbrinceala scurta. Nepoata e nervoasa, nu ajungea ca o fute mumia, ciinele asta ii mai lipsea pe cap ! Tuguie si mai mult buzele si, ca supliment, incrunta si sprincenele.
In nova ochelaristul mic cotrobaie prin ceva ce aduce a ghiozdan. Barbatul zimbeste relaxat privindu-l in retrovizoare. Pustiul zvirle geanta, sare in picioare si, peste spatarul scaunului din fata ii baga barbatului un caiet sub ochi. Mai exact, il lipeste de fata barbatului, care e clar ca nu poate vedea nimic de la distanta aia. Ia caietul cu mina dreapta si se uita atent in el. Si continua sa zimbeasca. In timp ce ochelaristul mic sta linistit asteptind ceva. O mingiiere pe cap, asa ca pentru baieti, nu din aia dulceaga pentru fetite vine de la barbatul de la volan. Iar pustiul isi face din nou minutele fular in jurul gitului lui. Si inchide ochii sub ochelarii mari si rotunzi …
….
Ne miscam din nou. Din dreapta tisneste claxonind un be-am-veu inchis la culoare. Dupa el, soferul unei nove, zimbind, imi face semn ca pot sa-i trec in fata. O fac si-l mai privesc o data in retrovizoare. Un fericit in criza. Si n-are be-am-veu …
Articol trimis de Marius.
Valori necontestate – punga de plastic
1 Mar 2010
Tirgurile de bunuri de rahat si larg consum din anii pre-revolutionari au nascut in romani cultul pungii de plastic.
Alaturi de pix si pliantul cu echipamente pentru sonde, excavatoare sau razboaie de tesut ciorapi, punga de plastic a reprezentat o buna bucata de vreme ilustrarea clara a unui standard de viata deosebit.
Exista punga de piata, transparenta, rupta la colt, cu inscrisuri sterse de vreme si atitea spalari. Aceste pungi acopereau colectia permanenta iarna-vara chiar daca in august mai vedeai pe plastic urari de Craciun transmise de “firma impex 2000 srl”.
Spre deosebire de cea de piata, punga de mers la nasu’ era una deosebita. Prin lucratura, prin calitatea lucitoare a plasticului, prin logo – chit ca la ulei diesel de camioane – si, nu in ultimul rind, prin rezistenta, ea gazduind perfect si simultan curcanu’, botoseii lu’ aia mica, tuica de la tara astupata cu cocean de porumb si “sandalele lu’ ma-ta, ca sti ca i se umfla picioarele de la cizme”. Toate, fara sa se rupa ! E drept ca dupa doua-trei vizite minerul pungii de protocol se alungea nefiresc intr-o subtirime nesigura generind un oftat de regret colectiv, “ca era frumoasa si buna”.
Momentul asta al alungirii nastea noua goana dupa o alta, mai mare, mai colorata, mai de plastic si mai de firma. Iar celei vechi, ca ofranda a frumusetii, utilitatii si valorii i se gasea un loc caldut, prin sertare, noptiere, debarale sau cotloane de balcon. Viitorul ei, acelasi si inevitabil ! “Las’ ca o ducem lu’ mamaie la tara …”
Articol trimis de Marius.
Android
28 Feb 2010
Doar un test de pe un telefon cu Android, folosind aplicatia pentru Wordpress. Cat am scris cuvintele astea scriam un roman daca eram la PC. Tastatura de pe HTC Tattoo suge. Sau n-am eu chiar manute de ginecolog cum credeam.
Pacientul (ne)englez
27 Feb 2010
Il cheama Puiu si-si are salasul in patul 25/3. Nu stie de ce sufera. Nici el si nici doctorii care-l cauta si-n git si-n gaoz, doar, doar or scapa de el. Strict medical, dupa buletine si analize, nea Puiu e sanatos beton. Totusi, ceva il doare, il supara, ii creeaza un disconfort. Zilnic. Si mereu altceva.
Puiu zice ca e diabet. Si are si argumente. Unul ar fi acela ca 25/3, patul pe care-l ocupa e intr-un spital de diabet. Al doilea argument il aduce zilnic doamna Puiu, nevasta-sa. Imediat dupa disparitia doctorilor si asistentelor, pe la prinzu’ al mic cum se spune, apare doamna Puiu, cu ultimele noutati si argumente intr-o mina si cu sarsanale in alealalte trei. Cum o vede, nea Puiu infloreste. Hop-tzop sare juvenil din pat, cochet in pijamaua descheiata la bluza si slit. Isi pune papuceii cu blanita si merge pe unul din cele doua scaune din jurul masutei cu fisele de consultatie. Pina sa ajunga acolo, doamna Puiu s-a si apucat sa intinda masa. Hamesit dupa creatiile dietetice al lui Jamie Oliver de la bucatarie, nea Puiu sare direct pe o jumate de pasare fripta. Posibil gaina atinsa de gigantism. Dupa doua muscaturi zdravene, nea Puiu, plin de grasime la bot isi face si datoria de barbat. Cu o pupatura zgomotoasa depune si pe fata consoartei grasime de la botul propriu. Peste rujul Lureal al acesteia.
Doamna Puiu incepe apoi descusutul. “Da’ ce ti-au facut azi ? I-ai dat si lu’ ala asa cum ti-am spus ? Da’ injectia ti-a facut-o ? Da’ i-ai spus ca te doare si-n dreapta ? E prosti astia, nu vede ca e diabet ?”. In timpul asta, cu ochi de profesionista si miini unsuroase de carnareala, freaca pe toate fetele fisa consortului. Nea Puiu tace si inghite. Ca doar e insurat, hamesit si la regim. Din cind in cind, a incuviintare parca, mai scoate cite-un rigiit.
…
Nea Puiu a fost baiat cuminte si-a mincat tot. Doamna Puiu, gospodina desavirsita, stringe masa indesind cu sirg resturile in recipientul galben cu deseuri biologice. Nea Puiu a dat deja drumul la radioul mic care prinde doar muzica populara. Gemind usor si basind mai tare se intinde in pat. Inchide ochii visind la sanatatea de odata. In usa, semanind cu un pui de grizzly, doamna Puiu scapa o lacrima. “- Ce sa-ti aduc miine Puiule ?…”
Articol trimis de Marius.
Nuti
26 Feb 2010
Nuti e doar un nume de imprumut. Ai ei – oameni asezati si gospodari pe la Birlad, Iasi, Neamt sau Mehedinti i-au spus Vasilica. Mery – Marinela, si ea fata de oameni asezati si gospodari pe la Birlad, Iasi, Neamt sau Mehedinti – a fost cea care i-a sugerat ca nu poti fi bobinatoare de succes la Tricodava cu numele asta. Asa ca, intr-o simbata pe la prinz, impreuna cu fetele din caminul de nefamiliste, i-au gasit noi venitei numele de Nuty. Si un batic dragut pentru seara dansanta organizata la clubul intreprinderii, cu Maiak si Dan Spataru … Cu doua puncte pe y …
Timpul a lucrat-o pe Nuty. Iar evenimentele s-au succedat ametitor in sabloanele sperantelor ei. Anii au facut sa dispara ygrecu si punctele lui, florile si bomboanele cu lichior de la Costel au facut sa treaca in ne-spunere si glumitele cu Nuti-spaima-putii facute de fetele din schimb, a aparut garsoniera de la sindicat, televizoru’ Sirius, bibelourile si mileurile de la mama … Pupa Vasilica se transformase intr-o minune de fluture. Nuti, doamna de la CTC, cu garsoniera in Militari la sase, soata de Costel, sofer la Primarie … Din Vasilica de Birlad, Iasi, Neamt sau Mehedinti nu mai ramsesera prea multe. Poate doar gura mare si alte doua-trei obiceiuri prinse pe cind o ajuta pe mama-sa in piata. Machiate si astea atent cu rujul si parfumul bulgaresti aduse de Costel din delegatiile la Giurgiu. Zbir cu coc la CTC, Nuti despletea par, sentimente si cultura acasa devorind Sandre Brown si sclave Isaura intr-o vesnica si permanenta cautare a implinirii sufletesti. Costel, cu bautura, Rapidu’, ciorapii supraelastici mereu puturosi, cu calaritul in gifiieli grabite ramasese in urma vremurilor si aspiratiilor ambitioasei Nuti. Ea, fata desteapta, absolventa de textile la fe-feu, referent tehnic la biroul 4 de la Primarie, lucrind zilnic cu calculatoru’ … iar el, acelasi sofer cu deplasari saptaminale la Giurgiu si Calafat … Ceva nu se lega natural in evenimentele vietii doamnei Nuti. Doamna Nuti de la Registratura … pentru prieteni si apropiati doar tanti Nuti, vecina de la sase, aia de fuge pe scari cind o prinde barba’su ca iar umbla pe meseneu dupa barbati … Functionar public clontos si impertinent la suprafata … suflet sensibil, brownian, haituit si nesatisfacut de calareli costeliene … Vasilica, id: nutzy_trandafir_buimac2000 …
Articol trimis de Marius.
phonedamnation (6)
Bijoux (3)
Neamtu' (3)
Radu (3)
Andrei kNox (2)
Comentarii aiurea