EXCLUSIV: Intâlnire tensionată între căpeteniile a două bande rivale din cartierul Berceni

Cel mai lung articol despre nimic

Aveam de ceva timp în minte ideea de a publica un articol care să fie completat de mai multe ori pe parcursul unei zile, în funcţie de gândurile şi trăirile din diferite momente. Articol pe care să-l încep, de exemplu, la ora 3:48, când moş Ene nu vrea deloc să-mi dea târcoale pe la gene, să-l continui când mă trezesc, la ora la care alţii sunt deja sătui de muncă, şi să-l închei undeva târziu în noapte, când numai boţii de spam şi americanii mai postează pe Twitter.

Citeste tot articolul >>

Articolul de azi

Am citit undeva (nu mai ştiu exact unde, parcă era un interviu, ceva, despre succesuri globosferice) că o condiţie esenţială pentru a avea un blog bun, cu trafic gigant, e să publici zilnic măcar un articol. Nu zicea dacă trebuie să fie original, util, interesant, amuzant sau pur şi simplu idiot, aşa că m-am gândit să aplic şi eu, un veşnic neinspirat când bine vorba de holbat la foaia albă virtuală numită pompos Windows Live Writer, sfatul problogosferic.

Acestea fiind zise, ăsta e articolul de azi. Dacă mă va lovi inspiraţia în moalele capului, poate va mai urma unul până se-ncheie ziua. Dacă nu, mâine îi dau copy/paste ăstuia, mai schimb 2-3 cuvinte şi merg înainte, spre cele mai înalte culmi ale blogosfeclei.

Să probloggeriţi bine!

PS: dacă totul merge conform planului, în 2-3 săptămâni pun reclame AdSense, în alte  2 săptămâni le scot şi încep să mă vait că nu iese banu’, în maxim 3 luni vând bannere cu 50 lei/lună şi în juma’ de an mă angajez la spălătoria auto de vizavi. Voi fi primul spălător auto cu blog, deci staţi pe-aproape!

Personalităţi născute pe 28 septembrie

De la Wikipedia citire:

wikipedia-blogatu Să lăsăm omul să se bucure azi, ştergem mâine. La mulţi ani, Brigitte Bardot!

Moment de reculegere

Săptămâna asta m-a părăsit un prieten foarte bun, care m-a slujit cu credinţă aproape 2 ani. M-a ajutat să ţin legătura cu o grămadă de lume, dimineaţa citeam mailurile împreună din pat, am şi twitterit din trafic de nenumărate ori datorită lui. Un prieten devotat, cum spuneam, pe care l-am înlocuit cu altul mult mai făţos şi mai modern, dar cu mai multe bube. Poate povestim şi despre el altădată.

Să păstrăm, aşadar, un moment de reculegere în memoria prietenului meu. Care n-a murit, cum poate rezultă, dar având în vedere că noul lui prieten are vreo 16 ani, cred că-şi va da duhul în curând. Ăştia mici n-au nici răbdarea şi nici respectul boşorogilor ca mine pentru lucrurile cumpărate cu bani munciţi.

La revedere, prietene! Am vărsat o lacrimă pentru tine în timp ce formam numărul unei blonde pe ecranul sensibil la atingere al noului meu amic.

Twatif?

Grea viaţa în 140 de caractere… Pe Twitter mai haleşti o vocală, mai prescurtezi un cuvânt kilometric, mai dai un link. IRL e mai greu. *

via Ellunes

* ce-nseamnă dependenţa asta de Twitter, m-am încadrat în 140 de caractere.

Nu fi pufi!

Nu fi pufi! După extraordinarul succes al campaniei fictive „Nu fi prost!” m-am gândit să lansez şi o campanie „pe bune”, cam tot pe aceeaşi temă. Ce presupune această nouă şi nemaiîntâlnită campanie? Păi presupune ca tu, Gigi, ăla de instalează sisteme de operare piratate pe calculatoarele vecinilor, să intri pe site-ul ăsta, să-ţi faci un CD (sau DVD, după caz) cu unul din sistemele de operare prezentate acolo şi să-l instalezi data viitoare când te cheamă tipa aia mişto de la 6 să-i pui un Windows luat de pe vreun tracker de torrents. Poţi să-i iei şi bani pentru serviciul prestat, ea sigur ţi-ar cere dacă ai avea pretenţia la un scurt.

Iar dacă ai site sau blog, nu fi pufi, pune şi tu un banner de aici undeva, la loc de cinste, cu link către băieţii care se străduiesc să arate că mai există şi alte opţiuni în afară de incubatoarele de viruşi, viermi şi alţi troieni, denumite generic Windows.