B 24 IAN
Ian 24th
Trei motive pentru a te lăsa de fumat
Ian 24th
Când eşti fumător nu-ţi dai seama, în general, de efectul pe care-l are asupra celor din jur faptul că tu fumezi. Am să încerc să aleg, din grămada de motive pentru care ar trebui să te laşi de fumat, doar trei. Le-am ocolit pe-alea clasice şi evidente, cum ar fi cancerul pulmonar sau alte boli pe care fumatul le ajută să se instaleze mai comod.
- Puţi ca o scrumieră nespălată. Mai ales după ce-ai terminat ţigara. Sau dimineaţa, după o noapte în care ai ars ţigară după ţigară în faţa PC-ului sau la nu ştiu ce petrecere. Puţi, asta e tot ce trebuie să reţii.
- Fumatul dă dependenţă. Eşti la fel de dependent de ţigară ca drogaţii de la colţul blocului de prafurile lor. Drogaţii pe care-i înjuri seara când vii de la serviciu, în timp ce-ţi pipăi portofelul. E la locul lui, dar mai subţire pe zi ce trece. Şi din cauza fumatului.
- Toate mâncărurile sau băuturile au alt gust când nu eşti fumător. Mai bun, evident. Până şi cafeaua are un gust mai plăcut şi mai puternic, chiar dacă nu mai are acelaşi farmec ca atunci când o beai în timp ce trăgeai cu sete în piept 2-3-5 ţigări. Chestia asta am observat-o şi eu şi consoarta, amândoi fumători de cursă foarte lungă.
Dacă mai aveţi şi alte motive, le puteţi trece în comentarii. Sau le puteţi combate pe-ale mele, dându-mi eventual şi câteva motive pentru a nu te lăsa de fumat. Să nu-mi veniţi însă cu prostii ca alea de mai jos, vă rog. Am mai mulţi ani de viaţă ca fumător decât ca nefumător.

M-aţi înjurat, renunţ la blog!
Ian 23rd
Am citit în ultima vreme două articole, pe două bloguri diferite, în care autorii-şi anunţau cititorii că urmează să închidă blogul. Temporar sau permanent. Trecând peste faptul că nu înţeleg de ce e trebuie ca, atunci când te-ai săturat de blog, să scrii un articol lacrimogen, în care să anunţi cititorii că renunţi la el, iar ei să se milogească de tine să nu faci aşa ceva, că rămân fără lectură la cafea (ca şi cum cititul a două pagini dintr-o carte în timp ce-ţi bei cafeaua te-ar face s-o înghiţi cu noduri), o să mă refer la motivul uneia dintre posesoare (ciudat, ambele erau femei): comentariile răutăcioase.
Ştiu, sunt enervante, dar în momentul în care ai coborât din palatul tău de cleştar şi ai început să povesteşti mulţimii diverse întâmplări din viaţa ta, îţi asumi şi riscul de a fi făcut în fel şi chip, nu numai plăcerea de a fi adulat de mulţime şi aprobat orice rahat ai scrie. E ca atunci când o persoană publică – din şoubiz, să zicem – se supără pentru că e urmărită de paparazzi şi prinsă cu mâţa-n sac când o arde prost, dar nu e deranjată deloc atunci când e pupată-n dos şi premiată pe la diverse festivaluri, deşi, în adâncul intelectului ei precar, e conştientă că nu merită premiul.
Ai ieşit în faţă, ai făcut băi de mulţime şi te-ai excitat în spatele monitorului când ţi-au dat dreptate comentatorii, eu zic că e frumos să-ţi asumi şi criticile. Dacă sar calul, recurgând la injurii sau alte măgării, evident că respectivii trebuie să-şi piardă dreptul de a-şi mai da cu părerea pe blogul tău, dar nu mai face pe mironosiţa, udând fleaşcă trei batiste în timp ce ne povesteşti cum renunţi la blog pentru că te-au dărâmat psihic trei imbecili care n-aveau ce face într-o noapte şi te-au luat la mişto. Şi, mai ales, nu mă mai anunţa când te gândeşti să-ţi bagi picioarele-n el de blog. Şterge-l şi vezi-ţi de viaţă, şi noi o să facem la fel.
Acum mă scuzaţi, mă duc pe căcăstoare să mă gândesc dacă e cazul să închid blogul ăsta sau nu. Mă puteţi ruga frumos până atunci să-l mai las, o să-mi prindă bine la întoarcere cuvintele voastre frumoase.
O mâţă aiurea
Ian 23rd
De-a mea, zic. Cârcotaşă, cu limbariţă şi aiurea. Critica oare Guvernul Boc sau vreun spammer?
Succesurile Guvernului Boc
Ian 22nd
Continuă seria succesurilor înregistrate de Guvernul Boc (3, 4… 7? al câtelea e ăsta?). Vestita economisire a banului public, care urmează a fi făcută prin disponibilizarea nuştiucâtor angajaţi din sectorul de stat, se va dovedi un mare fâs. Ca şi impozitul minim, care a pus pe butuci peste o sută de mii de firme, văduvind astfel bugetul de nişte venituri. Marea disponibilizare e de fapt o rotire a cadrelor, ca pe timpurile odioase şi, credeam noi, demult apuse. Funcţionarul public nu moare, funcţionarul public se transformă!
Modul in care au inteles functionarii publici sa faca economie la buget este unul original. Spre exemplu, in judetul Tulcea, in urma reorganizarii a trei institute de cercetare din domeniul mediului, Institutul National de Cercetare pentru Protectia Mediului (INCPM) Tulcea si-a sporit personalul de patru ori. Fata de 100 de salariati, cati avea acest institut la 23 decembrie 2009, acum are 416 angajati.
Când îmi zicea tata (care lucrează într-un institut de proiectare bugetar) că la ei se fac angajări, în loc de disponibilizări, nu-l credeam…
Economie, zic. Trecem peste criză cât ai clipi, în ritmul ăsta. Cu picioarele înainte.
Prima pârtie de schi din Bucureşti
Ian 21st
Primarul Sorin Oprescu a inaugurat recent prima pârtie de schi din Bucureşti. Cu o lungime egală cu toate străzile din Capitală, lăsate în plata Domnului şi la mila câinilor comunitari, deszăpezirea la timp fiind o operaţiune mult prea complexă pentru un biet chirurg, pârtia de schi numită Bucureşti va fi deschisă turiştilor (şi în primul rând localnicilor) ori de câte ori va ninge pe neaşteptate în decursul lunilor de iarnă.
Să mai spună cineva că n-avem primar bun…
Visuri, taică…
Ian 21st
Azi noapte am avut un vis foarte interesant şi dătător de speranţe. Se făcea că impozitul minim pe care l-am plătit azi era ultima aberaţie scornită vreodată de mintea vreunui guvernant. Se făcea că profitul pe care-l voi face în 2010 nu va mai fi depăşit, ca valoare, de impozitul total pe care-l voi plăti pe anul respectiv, ca în 2009. Se făcea că ţara în care mă încăpăţânez să trăiesc nu va mai fi condusă niciodată de incapabili şi profitori ordinari, ca ăştia care s-au tot perindat pe la guvernare în ultimii 20 de ani…
Se mai făcea că nu voi mai fi niciodată dezamăgit de oamenii pe care-i apreciez şi că aceştia nu vor mai uita niciodată de unde au plecat şi-şi vor continua drumul ascendent cu ceva mai multă modestie. Sau că nici eu nu voi mai fi tentat să critic în stânga şi-n dreapta, deşi n-am niciun interes în a coborî sau ridica pe cineva în ochii cuiva. Se făcea că eram interesat mai mult de propriile realizări decât de greşelile altora…
Şi se mai făcea că, în lumea asta ideală în care ajunsesem să trăiesc, toţi ne bucuram de realizările tuturor şi sufeream împreună când unul dintre noi cunoştea eşecul. Se făcea că trăiam într-o comunitate, nu fiecare în propriul palat de cleştar, şi eram unul pentru toţi şi toţi pentru unul.
Visuri, taică, visuri…













Comentarii aiurea