Nuti
26 Feb 2010
Nuti e doar un nume de imprumut. Ai ei – oameni asezati si gospodari pe la Birlad, Iasi, Neamt sau Mehedinti i-au spus Vasilica. Mery – Marinela, si ea fata de oameni asezati si gospodari pe la Birlad, Iasi, Neamt sau Mehedinti – a fost cea care i-a sugerat ca nu poti fi bobinatoare de succes la Tricodava cu numele asta. Asa ca, intr-o simbata pe la prinz, impreuna cu fetele din caminul de nefamiliste, i-au gasit noi venitei numele de Nuty. Si un batic dragut pentru seara dansanta organizata la clubul intreprinderii, cu Maiak si Dan Spataru … Cu doua puncte pe y …
Timpul a lucrat-o pe Nuty. Iar evenimentele s-au succedat ametitor in sabloanele sperantelor ei. Anii au facut sa dispara ygrecu si punctele lui, florile si bomboanele cu lichior de la Costel au facut sa treaca in ne-spunere si glumitele cu Nuti-spaima-putii facute de fetele din schimb, a aparut garsoniera de la sindicat, televizoru’ Sirius, bibelourile si mileurile de la mama … Pupa Vasilica se transformase intr-o minune de fluture. Nuti, doamna de la CTC, cu garsoniera in Militari la sase, soata de Costel, sofer la Primarie … Din Vasilica de Birlad, Iasi, Neamt sau Mehedinti nu mai ramsesera prea multe. Poate doar gura mare si alte doua-trei obiceiuri prinse pe cind o ajuta pe mama-sa in piata. Machiate si astea atent cu rujul si parfumul bulgaresti aduse de Costel din delegatiile la Giurgiu. Zbir cu coc la CTC, Nuti despletea par, sentimente si cultura acasa devorind Sandre Brown si sclave Isaura intr-o vesnica si permanenta cautare a implinirii sufletesti. Costel, cu bautura, Rapidu’, ciorapii supraelastici mereu puturosi, cu calaritul in gifiieli grabite ramasese in urma vremurilor si aspiratiilor ambitioasei Nuti. Ea, fata desteapta, absolventa de textile la fe-feu, referent tehnic la biroul 4 de la Primarie, lucrind zilnic cu calculatoru’ … iar el, acelasi sofer cu deplasari saptaminale la Giurgiu si Calafat … Ceva nu se lega natural in evenimentele vietii doamnei Nuti. Doamna Nuti de la Registratura … pentru prieteni si apropiati doar tanti Nuti, vecina de la sase, aia de fuge pe scari cind o prinde barba’su ca iar umbla pe meseneu dupa barbati … Functionar public clontos si impertinent la suprafata … suflet sensibil, brownian, haituit si nesatisfacut de calareli costeliene … Vasilica, id: nutzy_trandafir_buimac2000 …
Articol trimis de Marius.
Oare…
25 Feb 2010
… dac-am trimite toţi câte un răspuns la fiecare newsletter pe care-l primim, deşi nu ne-am abonat la el, ar continua spamuceala asta cu acoperire de informaţie sau s-ar opri într-o zi şi le-ar reda liniştea greu încercatelor noastre inboxuri?
Fularul şi parcarea goală
25 Feb 2010
Dimineaţă. 7, mai exact. Nu dorm încă, mi-a fost poftă de cafea Lavazza la 10 seara şi m-a ţinut alert toată noaptea. Pisica e pe birou, cerşind porţia de mâncare de la ora asta. Eu stau şi mestec diverse gânduri dezlânate, ca mai toate gândurile pe care le am după o noapte nedormită. Şi fac calcule.
Calculez, de exemplu, cam câţi români consideră că nu s-au născut în locul potrivit. Îmi dă rotund: toţi. După care calculez cam câţi români consideră că toţi ceilalţi, fie ei tot români sau de orice altă naţionalitate, sunt nişte idioţi. Îmi dă, cu o minusculă rotunjire a rezultatului, la fel: toţi.
Mai calculez, pe rând, cam câţi români sunt nemulţuimiţi de ţara asta de căcat, dar nu fac nimic pentru a o schimba, câţi se consideră prost plătiţi pentru calificarea şi experienţa lor, dar nu-şi schimbă locul de muncă pentru că s-au învăţat cu pauzele de ţigară din 10 în 10 minute, câţi îşi exprimă vădit dispreţul faţă de imbecilii care ne-au condus în ultimii 20 de ani, dar îi votează de fiecare dată, din considerentul că toţi sunt cam la fel şi trebuie să alegem răul cel mai mic. Mai calculez şi cam câţi români consideră că ar putea face mult mai multe lucruri dac-ar fi la putere în locul ăstora care sunt de fapt. Toţi, evident.
Cine-a pus hipermarketu-n drum*…
22 Feb 2010
Urăsc hipermarketurile amplasate în oraş. Le urasc atât de tare încât, dac-aş avea o canistra, ceva pile la o benzinărie şi un alibi perfect, le-aş da foc la (aproape) toate. Le-aş lăsa doar pe-alea construite în afara oraşului, că aşa a văzut ochiul meu chior că-s amplasate alea de-afară, de prin alte ţări civilizate. La noi nu, totul trebuie să fie în oraş, să coboare ţaţa Floarea din bloc direct în Carfur.
De ce urăsc io atât de tare templele astea ale şopingului încât aş fi gata să devin piroman cu acte-n regulă şi dosar penal? Păi, în principal pentru că sunt generatoare de aglomeraţie. Şi gropi. GROPI!!! Cum se deschide un hipermarket de-ăsta pe undeva, cum se bulibăşeşte traficul de tot în zonă. Mai dispare câte-o bandă, deşi în unele cazuri e loc suficient pentru a lărgi şoseaua, dacă-ţi trebuie bandă dedicată pentru intrat/ieşit din măgăoaie. Apar jdemii de gropi, că trebe trase utilităţi de peste drum, plus că ditamai camioanele care participă la construirea şopingăraiei distrug, în alea câteva luni bune de şantiereală, şi rapandula de asfalt existentă. Pe care n-o repară nimeni de obicei, sau o repară prost.
Exemplu concret: Cora morţii-mă-sii-cum-s-o-numi, aia care se deschide zilele-astea pe Văcăreşti, în zona Pieţei Sudului. Asfaltul de pe Văcăreşti, care într-o vreme era destul de bun, e distrus în zona respectivă. Gropi, denivelări, resturi căzute de prin camioane şi alte mizerii. Traficul e deja infernal, în principal din cauza gropilor care au răsărit de când cu şantierul. Când vor apărea benzile dedicate pentru intreală/ieşeală (muie Vodafone pentru cuvântul ieşeală. pardon, copyright), credeţi că ele vor fi unele confecţionate în plus faţă de alea existente, că tot e loc suficient acolo pentru o autostradă bengoasă? Mă îndoiesc, n-are Cora bani de aşa ceva, că e firmă străineză şi tre’ să care profitul acasă, nu să-l cheltuie p-aici. Şi nici primăria, că nu mai rămân bani de furat dacă-i cheltuie pe chestii utile.
Aşa că, dacă aveţi o canistră, ceva benzină, mult tupeu şi nervi cât cuprinde, vă aştept la deschiderea Cora Berceni. O să mă recunoaşteţi uşor, eu o să fiu ăla complet isterizat şi cu aruncătorul de grenade îndreptat spre magazia nou construită.
*titlul complet ar fi: “Cine-a pus hipermarketu-n drum, să se ducă dracului cu el cu tot”
Edit: Pentru domnul cu oligofrenul: am găsit o chestie ceva mai veche, se pare că nu-s singurul oligofren care crede că magaoaiele-astea nu-şi au locul prin oraş – http://s6y.in/om.
Blondă, craci lungi, deţin tractor
19 Feb 2010
Blondă. Craci lungi. Mă rog, suficient de lungi pentru înălţimea ei. Glezne fine, parfum şi mai fin. Ţâţe. Ooooo, ţâţe!!! Siliconate sau nu, au forma perfectă. Pentru o secundă mi-am imaginat, fără să vreau, un scurt dialog cu ele. Mut, dar fructuos.
Coada la casa din benzinărie se scurtează cu fiecare minut scurs. Oh, în curând îi vine rândul blondei, s-a dus priveliştea mea. N-are nimic, sunt doar două persoane între noi, poate o mai prind în parcare. Aş vrea să-i admir şi la lumina zilei poponeaţa de dimensiunile a două nuci de cocos. Alăturate de o forţă divină, parcă special făcute pentru a aluneca una pe lângă cealaltă, într-un superb dans care nu are nevoie de nicio muzică…
Gata, a ajuns. Ce mâini delicate are şi ce frumos ţine cardul cu ele… Mastercard Gold, o fi pe numele ei sau al sponsorului? Eh, ce mai contează, aşa o făptură mignonă şi delicată merită un sponsor. Chiar mai mulţi, ar fi păcat să deţină cineva monopol pe ea.
Offf, a plătit şi iese!!! Hai cucoană mai repede, plăteşte-ţi sticla de apă plată şi dă-te la o parte, că pierd din ochi delicata făptură! Să nu-i văd eu bucişoarele dansând printre pompele de benzină, în drum spre delicata-i maşină? Un Mini, ceva, un Fiat 500, asta trebuie să conducă. Eventual un Smart… ceva mic, oricum. Ca ea.
Plăteşte şi gorobetele din faţa mea motorina pe care şi-a îndesat-o în dubă. Tacticos, scărpinându-se la ouă cu o mână în timp ce introducea codul PIN cu cealaltă. O fi sughiţat vreun pic, la cât l-am înjurat? Ies grăbit şi scrutez fulgerător benzinăria. Ah, uite-o! Acum ajunge la maşină, s-o mai fi oprit pe undeva. Poate şi-a luat de la cafeneaua benzinăriei o prajiturică mică-mică, exact ca ea. Şi un suculeţ, o apiţă, o cafeluţă, ceva. La fel de mici.
O privesc cum urcă în maşină. Îmi aduc brusc aminte de toate muierile toante pe care le-am întâlnit în trafic de-a lungul carierei mele de şofer amator. Şi, bineînţeles, de toate înjurăturile pe care le-am trimis în direcţia lor din diverse motive. Cum ar fi ăsta pentru care aş înjura şi mignona făptură pe care o admir de zece minute.
Nu pot, însă. N-o pot înjura, oricât ar fi de enervant defectul pe care tocmai i l-am descoperit. Mă urc în maşină, o pornesc şi mă îndrept spre ieşirea din benzinărie. Dezamăgit, abătut, plin de gânduri misogine. Eh, asta e, nu e prima femeie care m-a dezamăgit în viaţa asta şi mai mult ca sigur nu va fi nici ultima.
Donez conac boieresc + moşie 5000 de hectare
15 Feb 2010
De fapt nu donez nimic, dar mă gândeam că gratuităţile vor atrage întotdeauna mai mulţi amatori decât ofertele care implică o anumită cheltuială, fie ea şi pentru un scop nobil. Voiam doar să vă reamintesc că nu laudele şi aprecierile mă interesau când m-am gândit la treaba asta, ci altceva: o minusculă contribuţie din partea celor care au nevoie de găzduire web. Pentru blog sau pentru orice alt fel de site.
Aşadar, oferta mea rămâne valabilă până la data la care se vor strânge toţi banii necesari. Cea de la Hostway a expirat, cel puţin pe blogul ăsta. A existat o singură persoană interesată de oferta respectivă şi care a beneficiat de un cont din cele 10 oferite: eu. N-am habar câţi au luat gratuit astfel de pachete direct de la Hostway, dar bănuiesc că mult mai mulţi. Era de aşteptat însă, aiurea nu e Hostway şi nici moca nu e ca pe bani.
Pe rând, zic, nu toţi odată. 30 de lei înseamnă doar 3 pachete de ţigări.
phonedamnation (6)
Bijoux (3)
Neamtu' (3)
Radu (3)
Andrei kNox (2)
Comentarii aiurea