aiureli despre nimic
Posts tagged aiuRomania
Litoralul românesc. Un muribund, ca tot turismul mioritic
Aug 30th
Aşa cum am spus şi pe Twitter, concediul ăsta l-am petrecut tot pe litoralul bulgăresc. E al treilea pe meleagurile respective şi am ajuns să mă simt din ce în ce mai bine. În primul an am petrecut doar o sâmbătă şi o duminică la vecinii noştri cu ceafa groasă şi castraveţi vârtoşi. Nu prea mi-a plăcut. Hotelul era infect, de 3 stele obosite rău. Un fost hotel comunist din Nisipurile de Aur, deh. Staţiunea, în schimb, mi-a plăcut, dar n-am avut timp s-o studiez în amănunt. Ah, şi mi-a mai plăcut Balcic, pe care am apucat să-l vizitez ceva mai mult decât Nisipurile.
Anul trecut am fost tot în Nisipurile de Aur, la all inclusive light. Hotel Sofia, de 4 stele. Camera mişto, mâncarea modestă, sucurile infecte, cam departe de plajă. Am apucat să văd şi staţiunea, m-a impresionat cum ştiu bulgarii să vândă şi cel mai mic rahat. Una peste alta, concediul a fost mişto, dar cam scurt.
Anul ăsta am fost 5 nopţi la ultra all inclusive. Hotel Grifid Arabella, tot Nisipurile de Aur. Superb. Divin. CONCEDIU. O să-i dedic un articol mai amplu zilele astea, acum vreau să povestesc drumul de întoarcere. Mai exact, despre cum ne-a mâncat în cur să trecem un pic şi prin staţiunile noastre la întoarcere.
Şi-am început cu Olimp, o staţiune pentru care nevastă-mea are sentimente deosebite. Şi-a petrecut mare parte din vancanţele studenţiei pe-acolo. La celebrele hoteluri Panoramic, Belvedere şi Amfiteatru, unde ajungeai numai cu pile grele şi şpăgi grase. Hoteluri celebre, foarte căutate, pline de străini şi securişti pe vremea Împuşcatului.
E, acolo m-a dus şi anul ăsta, după ce nu mai fusesem prin zonă de vreo 10 ani, dacă nu mai mult. Şi-am zis noi să ne plimbăm un pic pe terasele dintre hotelurile respective, să bem un frappe la Mimoza şi s-o ardem un pic pe faleză, poate mai prindem un pic de soare înainte de a ne retrage la depoul bucureştean.
Mare greşeală! Muierea, sensibilă şi nostalgică fiind ea, ca o muiere, a vărsat chiar câteva lacrimi în amintirea mândrelor hoteluri de odinioară. Hoteluri care acum sunt nişte vagi umbre a ceea ce au fost odată, undeva la 2000 de ani lumină (înapoi) faţă de ceea ce am văzut la bulgari. Recepţia şi holurile arată ca în anii 80, lifturile trag să moară sub povara zecilor de ani de când fac curse între etajele altădată pline de turişti, azi mizere şi pustii.
Ziua în care bunul simţ a fost condus pe ultimul drum
Iul 16th
Bunul simţ al presei, al televiziunilor în special, dar şi al nostru, al celor care le consumăm produsele urât mirositoare.
Burta goală, buzunarul plin. Cu telefoane mobile
Iul 6th
Butonând telecomanda în căutarea orelor de somn pierdute aiurea, dau peste un circ de zile mari la Televiziunea Poporului: cerşeală televizată. În rolurile principale: viitorii alegătorii ai lui Diaconescu, spunându-şi oful şi apelând la mila cui se nimerea.
- Bună seara, domnule Diaconescu. Suntem doi orfani săraci, nu ne-am cunoscut părinţii niciodată şi trăim din mila unor bătrâni care nu ştim cât ne vor mai putea ajuta. Dacă aveţi posibilitatea să ne ajutaţi, dumneavoastră sau telespectatorii dumneavoastră, vă mulţumim din suflet.
- Da, sigur, zise viitorul Preşedinte al României, Mogulul Poporului. Lăsaţi un număr de telefon.
- Zero şepte şase cinci….
La microfon trece o tânără cu privirea împrăştiată. Nu cred că de la aurolac.
- Domnule Diaconescu, n-am nici cu ce să mai ajung acasă, am vândut televizorul ca să vin la dumneavoastră. Am mama bolnavă de TBC, trei fraţi mai mici bolnavi de gâlci, două bunici moarte după Alain Delon şi trei pisici în călduri. Ajutaţi-mă şi pe mine cu ceva, cu orice, cu oricât, da’ în euro să fie, că leul…
- Bineînţeles, cum să nu. Un număr de telefon?
- Zero şepte doi cinci…
Şi-au mai venit, pe rând:
- un nene care voia să cînte o manea pentru domnu’ Dan, compusă exact în clipele în care acesta era încarcerat pe nedrept. Nu voia mare lucru, doar ce are fiecare pe acasă, eventual o sticlă de vinars de-ăla bun, să-i revină inspiraţia. Zero şepte doi doi….
- un cetăţean deosebit de amărât, cu 5 copii acasă, fătaţi din doi în doi ani de Joiana, văcuţa familiei. Deh, ochii văd ditai gaura, inima cere… Zero şepte cinci trei…
- două cumetre în pragul falimentului, cu câte cinci credite neperformante de căciulă. Nu mai aveau săracele nici după ce bea apă. Zero şepte patru cinci…
- alţi cetăţeni săraci lipiţi, cu diverse probleme. Zero şepte doi patru… Zero şepte cinci doi… Zero şepte şase şase…
Lume amărâtă. Pensii mici sau deloc, salarii mizere sau absente, ajutoare de şomaj insuficiente pentru cei 13 copii de acasă. Dar toţi cu telefoane mobile, că doar nu poţi cerşi aşa, aşteptând sms-uri prin porumbei călători.
aiurea.eu sfidează recesiunea
Iul 1st
În aceste vremuri de restrişte, când TVA-ul se măreşte şi salariile se micşorează, publicaţia online cu profund caracter offline aiurea.eu a decis să sfideze recesiunea. Astfel, valoarea articolelor va scădea cu 5%, pentru ca voi, cei 2,5 cititori ai acestui blog să nu plătiţi nimic în plus din cauza majorării Taxei pe Valoarea Articolelor (TVA). Ba mai mult decât atât, în curând vom deveni neplătitori de TVA şi vom micşora valoarea articolelor cu încă 19 procente.
Pentru că, nu-i aşa, ăsta e cursul firesc al oricărei afaceri mioritice de succes: de la SRL plătitor de TVA şi alte impozite, la tarabă în Obor, trecând prin neplătitor de TVA, Persoană Fizică Autorizată cu CEO sau Asociaţie Familială cu Board of Directors.
O nouă taxă de poluare şi alte poveşti cu gravide
Mai 10th
Guvernul României pregăteşte introducerea taxei pe băşinile puturoase. Dacă n-ai chiloţi EURO 5, care să filtreze mirosul de varză clocită sau de fasole bătută proaspăt (şi defectuos) digerată, plăteşti până-ţi ies pe gură. Filtrate, dacă mai ai amigdale, dacă nu… înghiţi în sec, le dai cum or fi, scoţi banul şi plăteşti taxa. Sau le înghiţi, poate data viitoare ies mai bine filtrate.
În altă ordine de idei, treaba cu indemnizaţia pentru creşterea copilului e discutabilă. Să luăm un exemplu: duduiţă cu burta la gură, salariu decent, dar nu exagerat. Să zicem… 1800-2000 de lei. Cu 5-6 luni înainte de a naşte, face o înţelegere cu şeful întreprinderii la care prestează şi, având în vedere că se iau în considerare veniturile totale, nu doar salariul, se măzgălesc prin acte câteva sporuri, prime şi alte de-astea, care să-i ridice olecuţă câştigurile. Ajunge, să zicem, la un venit mediu de vreo 6000 de lei, care-i permite o indemnizaţie de barosan. Mai mult decât dublul salariului ei, aşa că duduia e aranjată pentru următorii 2 ani. Nu mai vorbesc că în prima perioadă eşti în post-natal, adică iei 85% din media veniturilor brute realizate in ultimile 6 luni, fără plafonul de la indemnizaţie.
Acum, ce să zic… e foarte greu să creşti un copil în ziua de azi, dar asta nu justifică măgăriile pe care le fac cei ca duduiţa din povestea mea. Şi sunt mulţi, fac pariu. Pamperşii pe care-i cumpără cu diferenţa dintre venitul real şi ăla umflat îi plăteşti tu, contribuabilule, şi nu cred că-ţi convine, oricât de nobilă ar fi cauza. Mă rog, nu-ţi convine până beneficiezi şi tu, c-aşa-i la români.
Bineînţeles, trăind în România şi având guvernanţii imbecili pe care-i merităm, vor suferi, ca de fiecare dată, tot femeile amărâte, care abia scot bani de-un scutec Marca Nr. 1 de la Carrefour din indemnizaţia de la stat, aşa că de-aia zic că e discutabilă. Ceva ar trebui făcut pentru a stopa furăciunile, dar în primul rând trebuie să aibă cine s-o facă. Haiducii ăştia pe invers, care iau de la săraci şi bagă în buzunarele bogaţilor, nu-s în stare.
Sănătate şi virtute! Cum te prinde Guvernul, cum te f*te
Mai 5th
Apropo de sănătatea la urgenţă – acum vreo două săptămâni mi-era cam rău de la maţe şi, fiind un mai vechi adept al metodei respective, cam de pe vremea când nu plăteam asigurări medicale (pe care le-am plătit, însă, cu vârf şi îndesat când mi-am făcut contract), m-am prezentat la cel mai apropiat spital de urgenţă. Am fost preluat destul de repede, am explicat eu ce şi cum, mi s-a luat sânge pentru analize (era sâmbătă, ora 21!), tensiunea, pipăieli, ecografii, alea.
Am pierdut vreo 3 ore pe-acolo, dar m-am ales cu: radiografie abdominală, ecografie abdominală, hemogramă + alte câteva analize de sânge, consult medical la interne şi chirurgie. În contul asigurării medicale pe care o plătesc lunar la CASMB, aş zice, nu gratuit.
Ieri mă duc la medicul de familie, să vadă analizele şi să mă trimită mai departe (câteva au ieşit uşor aiurea). Surprize-surprize, s-a schimbat modificarea! Trebe programare, că aşa a zis Guvernul. Păi, să facem, zic. Aaaa, păi nu merge, că n-avem voie să facem decât 20 de programări pe zi, aşa că am loc abia în iunie. Păi, zic, şi io ce fac? Am fost la spital, mi s-au făcut analize sâmbătă seara la ora 21 şi voi mă programaţi peste o lună?! Nu, dacă plăteşti o taxă de 10 lei te rezolvăm pe loc. Aşa a zis Guvernul, aşa facem.
Am plătit, mi-am luat trimiterea şi acum îmi fac curaj să merg mai departe. Cu portofelul plin, că nu se ştie ce taxe mă mai aşteaptă şi pe-acolo. Păi nu mai bine urlu io din toţi rărunchii, mă ţin de burdihan şi mă duc iar la urgenţă, poate primesc şi tratament?!
Mica Românie din blocul meu
Mai 5th
Datorii mari la RADET, Apa Quiara, MARAFET, RAGET şi tot felul de regii sau societăţi de-astea care ne asigură apa, căldura, gazele, lumina şi altele asemenea. Evidenţă contabilă praf, calcule ciudate când vine vorba de penalităţi şi multe -da’ multe- alte nereguli. Plus ciufuţenie maximă, urlete şi alte nesimţiri de-astea când o tragi la răspundere. Cam asta ar fi o foarte scurtă caracterizare a activităţii administratorului blocului meu. Muiere de felul ei (deşi nu-s convins), contabilă de meserie, nu prelucrătoare prin aşchiere, deci ştie cum să fure cu acte-n regulă.
E, din motivele enumerate mai sus, locuitorii blocului în care din nefericire m-am mutat şi eu cu ceva ani în urmă vor să schimbe scorpia. Au încercat în zadar s-o îmblânzească, acu’ vor s-o schimbe de-a dreptul. La nivel declarativ, zic, că altfel nu mişcă nimeni niciun deget. “Vecine, asta ne fură, vecine, hai s-o dăm jos!” “O dăm, frate, hai să punem problema la următoarea şedinţă. Facem o listă cu toţi nemulţumiţii şi mergem peste ea să cerem audit.” “A, păi eu n-am timp, vecine, plus că nu vreau să mă iau în gură cu ea, dacă nu reuşim s-o schimbăm nu vreau să am probleme.”
O mică Românie la mine-n bloc, că doar români suntem toţi. Ne văităm toată ziua – ba de impozit minim băgat pe gât, ba de majorări de TVA şi alte impozite, ba că ăla e incompetent, ba că Boc e prost făcut grămadă şi ar trebui schimbat. Face vreunul ceva concret ca să scăpăm de imbecilii care ne îngroapă-n datorii şi ne scot la pensie după ce ni s-a făcut şi parastasul de şapte ani?
Nu, vecine, că nu vrem să avem probleme.
Comentarii aiurea