aiureli despre nimic
Posts tagged asa nu
Uite mufa, nu e mufa
Ian 25th
M-am săturat să mă tot vait de una sau alta, în special de magazinele online mioritice, dar hai să-mi vărs niţel năduful şi de data asta.
La sfârşitul anului trecut, m-am gândit eu că ar fi cazul să-mi schimb PC-ul. Cel vechi decedase (iar) şi mă chinuiam cu un laptop nu prea răsărit, dar suficient pentru lucrul de zi cu zi. Am ajuns însă la concluzia că portabilele sunt pentru cărat după tine, nu pentru chiorât în ele acasă, aşa că am încins netul până am găsit o ofertă convenabilă de componente pentru un desktop PC.
După ce am ales, aşadar, componentele dorite, am dat comanda pe site şi a doua zi am fost contactat. Un nene amabil mi-a povestit că pot veni chiar în ziua următoare să ridic comanda (era într-o vineri), dar cel mai sigur ar fi să mă duc sâmbătă, ca să vină toate componentele de la furnizori. Şi sâmbătă m-am dus, după ce am sunat în prealabil de vreo 35 de ori la telefon, fără să-mi răspundă nimeni. Pe două numere am încercat, ambele disponibile pe site-ul magazinului respectiv. Canci. More >
Aplică online, că te căutăm noi la vară
Ian 20th
Cum spuneam aici, am de gând să renunţ la contul actual de la BRD şi să-mi fac unul la o bancă mai puţin scumpă (că “mai ieftină” e ceva foarte relativ în România). Deja mi se par exagerate comisioanele BRD – plătesc de vreo două ori mai mult pentru o tranzacţie decât la ING, banca recomandată de majoritatea celor care au comentat la articolul respectiv.
Am studiat, în consecinţă, oferta ING pentru companii, respectiv pachetul ING Profesional, şi m-am hotârât să fac pasul decisiv: BRD a murit, trăiască ING! Numai că înainte am zis să le testez un pic şi viteza de reacţie la solicitările venite de pe site, aşa că am apăsat butonul “aplică online!”, am completat datele, menţionând că prefer să fiu contactat prin telefon, şi m-am pus pe aşteptat. Mai e puţin şi se fac două săptămâni de când aştept, timp în care, dacă mă duceam direct la bancă, deschideam probabil vreo 1473 de conturi. Bani de depus în ele să fi avut…
Ce să zic, fiecare are bubele lui, dar de când mă învârt prin spaţiul ăsta virtual am devenit mai sensibil la bubele online. Nu de alta, dar unul din motivele pentru care vreau să mă mut la altă bancă e internet bankingul. Mâine mă duc la bancă totuşi, pentru că, aşa cum spuneam mai demult, offline va fi mereu mai simplu.
“Eu am întotdeauna dreptate!”
Ian 4th
O chestie care mă enervează suficient de tare încât să aberez câteva rânduri despre ea este aşa-zisa (de către mine, acum, pentru “fanii” expresiei) “dreptate din oficiu” a bloggerilor. “Pe blogul meu eu am întotdeauna dreptate!” – proclamă mai toată lumea prin regulile comentatului pe bloguri.
Până la un punct pot fi de acord cu chestiunea, şi mie mi se întâmplă câteodată să cred că sunt genial şi în momentele alea nu suport să mă contrazică nimeni. Până la un punct, zic, pentru că există şi posibilitatea ca eu să fi fost prost informat sau insuficient documentat şi să fi scris tâmpenii în articolul pe care îl apăr cu îndârjire, considerând că la mine acasă nu se poate căca nimeni în mijlocul sufrageriei. Un articol care se vrea serios şi promovat de către comunitate pe diversele reţele sociale sau agregatoare trebuie să fie, însă, foarte bine documentat, altfel înseamnă că te-ai căcat chiar tu în mijlocul sufrageriei şi te faci de baftă în faţa musafirilor.
Nu te poţi apuca, în opinia mea, să faci review-uri la diverse chestii pe care nu le-ai ţinut în mână niciodată, darămite să le fi şi butonat suficient de mult încât să poţi emite opinii şi critici la adresa lor. Nu poţi scrie, de exemplu, despre o platformă de blogging că e de rahat în comparaţie cu alta, dacă n-ai în spate măcar câteva ore bune de întors pe toate părţile ambele platforme. Ore în care ar trebui să observi cam toate diferenţele, dezavantajele şi avantajele uneia sau alteia dintre platforme, după care poţi să scrii articolul. Nu înainte. Nu-mi poţi povesti şi critica sau lăuda un film pe care nu l-ai văzut încă, dar despre care ai citit/auzit că e bun. Şi exemplele pot continua.
Din păcate, mai toţi facem exact pe dos, adică ne dăm cu părerea despre diverse chestii fără să le studiem în amănunt. Aşa apar articole pe care vin şi le corectează comentatorii, articole susţinute, însă, de cele mai multe ori, până-n pânzele albe de către autorii lor. Pentru că fiecare, pe blogul lui, are întotdeauna dreptate.
Schimbăm şi noi chestia asta în 2010? Las’ să mai aibă şi alţii dreptate, iar noi, ăştia de aberăm pe blocnotesurile virtuale, să băgăm la cap ce au zis şi să nu mai greşim data viitoare, în loc să ne susţinem aberaţiile la infinit.
eMAG, Revelionul şi promoţiile
Ian 1st
Mare campanie mare la eMAG în noaptea de Revelion. Game de produse variate, reduceri de până la 80%, 503 produse disponibile în total… lumea a încins saitul pe 31 decembrie, şi-a ales produsele dorite şi a aşteptat vestita noapte “promo cu ceas”. Care a venit cu un sait mai mult picat şi cu reduceri la 2-3 produse nu foarte atragătoare în fiecare oră. Lichidări de stoc, probabil, sau produse care nu prea se mai vând. Gen monitoare de 19″ fără intrare digitală, când tot geekul (că doar ăla stă pe net şi în noaptea de Revelion) se aruncă deja la 22-24″ şi HDMI, telefoane PDA care numai a PDA nu arată, video playere portabile pentru amatorul de videoclipuri cu manele în faţa grătarului de 1 mai.
În plus, nici preţurile reduse nu mai erau aşa reduse când te apucai să comanzi, după cum se vede în pozele de mai jos, făcute la doar 7 minute de la debutul orei cu reduceri la telefoane PDA, video playere şi internet mobil. N-am riscat să finalizez comanda, dar mă gândesc că, aşa cum apare preţul redus pe sait, trebuia să apară şi în coşul de cumpărături, ca să vezi câţi bani trebuie să dai înainte de a le trimite efectiv comanda. Nici nu mai avea cum să apară însă, stocul cu preţ redus era deja epuizat la 7 minute de la începerea promoţiei. Câte bucăţi or fi avut, 2-3?!
eMAG FAIL, zic. A big one. Succes în afaceri şi nu uitaţi: nicio firmă nu e prea mare pentru a fi doborâtă de criză. More >
Name.com dă rateuri
Dec 10th
Tragic să vezi aşa ceva la un registrar serios… În locul erorii respective trebuia să văd butonul de checkout, ca să pot cumpăra. Mă rog, poate au importat de la noi politica aia cu “ne rezervăm dreptul de a ne selecta clienţii”, pe care am văzut-o la mulţi deştepţi din scumpa noastră patrie.
Cityplex, un pumn în plex
Dec 9th
Încerc de ieri să rezerv bilete la un film, pe cityplex.ro. Am cont făcut acum vreo săptămână, când am reuşit (uraaa!) să rezerv două bilete fără niciun fel de problemă. De data asta n-am noroc, procedura se opreşte prematur după ce introduc numele şi numărul de bilete dorite. Şi mirificul sait mă înjură aşa.
Sun la numărul respectiv de telefon, precum mi se sugerează (număr trecut, de altfel, şi în pagina de contact) şi apelul eşuează. Schimb telefonul, reţeaua, abonamentul, chiloţii, batista de unică folosinţă, c-oi avea porcină… tot degeaba. Într-un final dau mail, la adresa din pagina de contact, evident. Şi aştept. Şi tot aştept. Facem pariu că trece ora la care voiam să mă tolănesc într-un fotoliu de cinema, cu o pungă de floricele în mână şi ochii beliţi la ecran, şi tot nu vine răspunsul la mail?
Aşa că, zic să n-avem pretenţii prea mari de la bloggeri. Alţii sunt şi mai varză când vine vorba de nişte amărâte de date de contact sau de funcţionalitatea saiturilor pe care le posedă.
Magazinele online româneşti şi seriozitatea
Dec 8th
Se dă un magazin online de la care n-ai mai comandat niciodată, deci pleci la drum cu oarecare scepticism. Alegi produsul, faci comanda, eşti contactat, ţi se spune că e pe stoc, confirmi că-l vrei. Trece o zi, primeşti un telefon în care o voce sexy şi (probabil) blondă îţi povesteşte suav cum că în stoc la furnizor mai era un singur exemplar din produsul respectiv, dar defect. Îţi sugerează să alegi alt produs din oferta magazinului, te conformezi, comanzi, confirmi şamd etc.
Bineînţeles, povestea nu se încheie aici. Te sună iar sexoasa şi-ţi povesteşte că produsul iniţial, pe care-l plătiseşi online prin card, era mai scump decât cel pe care l-ai ales ulterior, aşa că trebuie să mai comanzi ceva pentru diferenţă. O faci şi pe-asta, totul pare rezolvat, nu mai ai nimic de făcut decât să aştepţi comanda.
Care vine. Vine pe la 9 seara, după un telefon prealabil al celui care urma să ţi-o livreze. Te întâlneşti cu omul, iei coletul în primire, dai să pleci, când… nenea curierul îţi cere banii!
- Păi, ştiţi… am plătit pe net în avans, folosind cardul! – îi explici timid, de frică să nu-ţi ia jucăria înapoi.
- Nu ştiu, mie nu mi s-a spus nimic. – explică sec nenea curierul, deja pregătit să-ţi pună piedică în caz că vrei s-o ştergi cu marfa.
În fine, sună la firmă, dă peste un nene care nu ştia exact dac-ai plătit sau nu, dar parcă-şi amintea ceva. Confirmă ăla până la urmă că ai plătit (probabil fără să fie convins, dar pentru că n-o găsea pe tanti sexoasa decide să te creadă pe cuvânt), iei coletul şi răsufli uşurat. Ai realizat imposibilul, şi-anume ai reuşit să comanzi online şi să intri în posesia produsului!
Acum, întrebare: mai comanzi de la magazinul respectiv şi altă dată, fiind dispus să le mai acorzi o şansă de a dovedi că-s serioşi, sau te orientezi către alţi comercianţi (online sau nu), care chiar sunt?
Comentarii aiurea