aiureli despre nimic
Posts tagged bundy
Ce scriem şi ce nu pe un blog personal?
Oct 22nd
Mi-am pus întrebarea asta de câteva ori şi am ajuns la concluzia că habar n-am unde să trag linie. Mai concret, nu ştiu dacă poţi fi sincer până la capăt, “scuipând” pe blogul personal tot ce ai pe suflet sau toate tâmpeniile care-ţi trec prin cap. Sau dacă atunci când îţi propui să scrii tâmpenii aiureli e bine să mai scapi şi câte o însemnare despre problemele personale.
Ca să fiu un pic şi mai concret dau un exemplu: acum vreo 2 luni mi-a murit un prieten de nădejde, pe care-l adoptasem în familie în urmă cu aproape 13 ani. Bineînţeles, eu fiind un tip aiurea pe blogul personal, am ales să nu scriu nimic despre subiect – doar nu era să par o babă smiorcăită care-şi plânge animalul de casă în văzul lumii, nu?
Poate trebuia să scriu, în fond şi din micile detalii personale scăpate pe blog ajungi să cunoşti cât de cât omul din spatele lui. Am ales să n-o fac şi n-aş fi adus vorba nici acum dacă n-aş fi vrut să pun în discuţie problema din titlu. Mă rog, e puţin probabil să se transforme într-o discuţie dacă las numai ce-am scris mai sus, aşa că trebuie să bag şi un pic de fiere şi venin, poate-poate… More >
Bloggeri şi animale
Feb 11th
După scule de blogger, chei, birouri, conţinuturi de genţi, uite că s-a gândit cineva şi la ce animale posedă bloggerii mioritici. O idee interesantă, prilej de mândrie pentru deţinătorii de blog iubitori de animale.
Bineînţeles, de pe un asemenea blog nu putea lipsi motanul meu, vedeta familiei. Măcar să se bucure şi el de niţică faimă, dacă tot îl chinui cu injecţii şi pastile de aproape 2 săptămâni…
Iubeşte-ţi aproapele
Feb 2nd
Dacă aş scrie că de câteva zile am motanul bolnav probabil că ar fi prea personal şi n-ar interesa pe nimeni. Dar dacă m-aş referi la dragostea pentru animale? Sau la specimenele care, bipede şi cuvântătoare fiind, merită mai degrabă titulatura de “animale” decât de “oameni”? Dacă m-aş întreba ce mai fac imbecilii care apăreau acum câteva luni la TV, chinuind o biată pisică numai pentru că puteau s-o facă? Probabil că sunt bine mersi, n-am mai urmărit subiectul dar ştiu cât pot fi de egoişti şi nepăsători oamenii…
Am trăit cu pisică în casă de când mă ştiu şi nu cred că-mi mai pot imagina cum ar fi fără un animal în preajmă. Cum ar fi dacă, ajuns acasă plin de spume, după ore bune de colindat prin Capitala din ce în ce mai aglomerată, n-ar mai avea cine să mă calmeze dintr-o singură privire. Cum ar fi dacă, atunci când oricine altcineva mă enervează, n-ar mai avea cine să mă facă să zâmbesc doar fugărind o bucată de staniol prin casă, sau pândind după uşă un moment prielnic pentru a-mi sări la picioare…
Cei care n-au avut animale probabil că râd acum, la fel ca nenea care m-a făcut nebun mai devreme, când i-am zis că mă duc cu pisoiul de 2 ori pe zi la injecţii. Sau la fel ca idioţii care jucau fotbal în scara blocului, cu pisica pe post de minge, şi apăreau la televizor pentru faimoasa lor ispravă. Cei care ştiu ce înseamnă însă îşi vor privi animalul de casă, îl vor mângâia şi-i vor promite că-l vor îngriji la fel ca mine, dacă va fi cazul. Şi-i vor păstra, desigur, un loc de cinste în propria arcă, atunci când indiferenţa semenilor noştri va distruge tot ce ne înconjoară…
Şi pisicile comentează
Ian 26th
Ne mai mirăm de parlamentari sau miniştri că ţin cu dinţii de fotoliile pe care-şi odihnesc poponeţele. Motanul meu, destul de ascultător de felul lui, a început să se cramponeze de locul de pe calorifer taman acum, în an electoral. Mă gândesc să-l înscriu la PNL, PSD, PD-L sau unde-o fi ciolanul mai gras…
Pentru iubitorii de pisici vorbitoare, video mai jos… More >
Comentarii aiurea