Posts tagged internet
Dezamăgire web 2.0
6 Mar 2010
Îi vezi profilul pe Facebook. Pare interesantă, aşa că-i cauţi pozele. Are doar trei, dar suficiente pentru a vedea că e blondă, suplă, cu picioare lungi, sâni obraznici şi zâmbet şăgalnic. Vrei mai mult, aşa că apeşi, nu fără emoţii, butonul “add as friend”. Şi aştepţi…
Au trecut deja două zile. Îţi verifici căsuţa de mail… nimic de la Facebook. Intri în contul tău, poate s-a comis vreo eroare şi nu ţi-a venit mailul care te anunţa că blonda ţi-a acceptat prietenia. Nu, nu e o eroare, n-ai niciun mesaj. Intri pe profiul ei şi vezi că mesajul “awaiting friend confirmation” e tot acolo. Nu te-a acceptat încă în cercul ei destul de restrâns (doar 629) de prieteni…
Mai trec două zile. Tot n-ai acces la pozele ei secrete (mai mult ca sigur are, doar toate au), accesibile doar prietenilor. Deja fierbi. I-ai trimite un mesaj, dar nu îndrăzneşti. Mai bine mai stai două zile, poate vede şi te acceptă. Între timp poţi posta mesaje haioase, videoclipuri cu Alicia Keys sau poze cu pisicile tale. Mai mult ca sigur te va accepta până la urmă, nicio femeie nu rezistă la poze cu pisici…
Ziua a şaptea. Deja ţi-ai pierdut orice speranţă. Dac-o interesa persoana ta, te accepta ea până acum… Te uiţi totuşi mai bine pe pagina ei şi constaţi că n-a mai postat nimic de… şapte zile. Asta era! E plecată undeva sau n-are acces la internet. Nu eşti tu de vină, poţi spera în continuare! Accesul la pozele ei secrete e atât de aproape…
După încă vreo trei zile îţi acceptă, în sfârşit, prietenia. Cu mâinile asudate şi tremurând de emoţie apuci mouse-ul şi apeşi link-ul “photos” din profilul ei. Sunt acolo, le simţi deja! Poze în costum de baie, sau măcar în fustă scurtă şi bluziţă cu decolteu adânc… După câteva clickuri, însă, nu-ţi vine să crezi: ai acces la aceleaşi poze ca şi înainte să-ţi accepte prietenia. Aceleaşi trei poze care te-au ajutat să-ţi dai seama că e blondă, cu picioare lungi şi sâni obraznici. Nici măcar una în plus, fie ea la fel de “cuminte”…
Oare…
25 Feb 2010
… dac-am trimite toţi câte un răspuns la fiecare newsletter pe care-l primim, deşi nu ne-am abonat la el, ar continua spamuceala asta cu acoperire de informaţie sau s-ar opri într-o zi şi le-ar reda liniştea greu încercatelor noastre inboxuri?
Comerţ online. Cu acte sau fără
11 Feb 2010
1. Magazin online. Pare serios, date de contact pe site, nume de firmă, chestii. Observ acelaşi telefon de 2 ori, o dată importat de ei (şi cu garanţie oferită tot de ei) pe la 800 de lei şi o dată luat de la HTC România (cu garanţie oferită de HTC), cu vreo 200 de lei mai scump.
Folosesc formularul de pe site şi întreb dacă există alte diferenţe între telefoane (mă gândeam că ăla adus de ei poate a fost decodat, de ex.). Primesc răspuns foarte prompt, cum că telefoanele sunt exact la fel, dar ăla mai ieftin nu mai e pe stoc.
M-au mâncat tastele, deh… Credeţi că au modificat? Da? Vă înşelaţi, şi acum figurează tot în stoc. Şi au trecut alea 4 ore subliniate-n poză, s-a făcut mâine între timp.
2. Alt magazin online. De data asta mai puţin serios, la datele de contact sunt doar numere de telefon şi id-uri de Yahoo. Fără datele firmei, deci e un bişniţarman. Oferă însă buy-back, aşa că sun. Mi se spune să revin pentru o cotaţie de preţ. Gâfâia omul, cred că l-am deranjat… Pisi, scuză-mă. Sper că te-a satisfăcut totuşi.
Revin după vreo 2 ore şi-mi dă cotaţia: “telefonul dumneavoastră se vinde cam cu 120 de euro, aşa că nu vă pot oferi mai mult de 60″. Bineînţeles că nu, doar telefonul meu nu se poate vinde decât cu adaos 100%. Eu îl dau în pierdere, dar măcar câştigă cineva…
3. Okazii.ro, raiul ţepelor. Acelaşi produs, acelaşi vânzător, aceleaşi condiţii, dar preţuri diferite. Dacă ţine, ţine, dacă nu… la un fraier tot o ţine până la urmă.
Bine-aţi venit în lumea afacerilor online mioritice. Avem de toate, incusiv tupeu.
De ce mai avem mult până departe
4 Feb 2010
- Pentru că nu ştim să oferim informaţii utile, deşi avem pretenţia că suntem relevanţi şi buricul Pământului; ne proptim în amănunte de cacao şi nu observăm esenţialul.
- Pentru că alţii au un avans de sute de ani lumină în faţa noastră, dar nu datorită celor 7 creiere pe care le deţin, ci pentru că îi interesează în primul rând să informeze; la noi e la modă să faci bani uşor, din scaunul directorial luat cu 160 de lei de la Metro, aruncând trei vorbe-n vânt şi susţinând că ai făcut un review.
- Pentru că succesul înseamnă, pentru noi, în general, doar bani. Cât câştig din vânzarea obiectului respectiv, din conţinutul (contentul, pentru romglezii care nu ştiu de ce naiba nu folosesc varianta românească a cuvântului) meu compus în mare parte din advertoriale mascate şi prost scrise, din reclamele trântite în fiecare locşor rămas liber pe site.
@aiurea goes quality
28 Ian 2010
OK, am râs, am glumit, am făcut mişto de alţii, dar totuşi… mai construim şi noi ceva pe interneţii ăştia pe care-i bântuim toată ziulica? Cam asta mă frământă pe mine la 5 dimineaţa, după ce mi-am adus aminte de o tentativă de propunere de colaborare care mi-a fost făcută într-o doară şi care a dispărut ca măgarul în ceaţă (adică exact cum a venit).
Nu de alta, da’ e momentu’, zic eu. Presa clasică moare. Chiar şi online, nu doar pe print. Dispar şi publicaţiile specializate, deci am avea loc să ne intromisionăm pe diverse nişe. Contează dacă avem sau nu cunoştinţe în domeniul respectiv? Unii ar zice că da, eu spun că nu neapărat. Tre’ să ai şapte facultăţi de computadoare ca să ştii să faci un unboxing corect, fiind catalogat pentru asta drept problogger de perspectivă pe cel mai important blog românesc despre internet, niu midia şi alte năvodari? FFS, scoţi un produs din cutie şi-l arăţi la cameră, împreună cu toate accesoriile, ce poate fi aşa greu? În timp ce scriam rândurile-astea am făcut chiar două unboxinguri corecte – am decojit o banană şi o mandarină!
Deci, zic, gen, e momentul să trecem la conţinut quality. Blog de calitate despre fetele de pe centură şi buzele lor reci, cu insert de reviste Playboy, de exemplu. Am primele 10-20 de numere din ediţia românească, tre’ să valoreze ceva când s-o închide şi publicaţia respectivă, nu? Fac un blog despre centuriste şi ataşez la fiecare zece articole, drept cadou, câte un număr din Playboy! Să nu-mi furaţi ideea, o patentez zilele-astea…
Aştept şi alte propuneri de nişe pe care le putem penetra, împânzind astfel internetul cu produse blogosferice de calitate. Cea mai interesantă primeşte găzduire web pe 6 luni şi domeniu .com pentru 1 an de la moi. Srsly.
Uite mufa, nu e mufa
25 Ian 2010
M-am săturat să mă tot vait de una sau alta, în special de magazinele online mioritice, dar hai să-mi vărs niţel năduful şi de data asta.
La sfârşitul anului trecut, m-am gândit eu că ar fi cazul să-mi schimb PC-ul. Cel vechi decedase (iar) şi mă chinuiam cu un laptop nu prea răsărit, dar suficient pentru lucrul de zi cu zi. Am ajuns însă la concluzia că portabilele sunt pentru cărat după tine, nu pentru chiorât în ele acasă, aşa că am încins netul până am găsit o ofertă convenabilă de componente pentru un desktop PC.
După ce am ales, aşadar, componentele dorite, am dat comanda pe site şi a doua zi am fost contactat. Un nene amabil mi-a povestit că pot veni chiar în ziua următoare să ridic comanda (era într-o vineri), dar cel mai sigur ar fi să mă duc sâmbătă, ca să vină toate componentele de la furnizori. Şi sâmbătă m-am dus, după ce am sunat în prealabil de vreo 35 de ori la telefon, fără să-mi răspundă nimeni. Pe două numere am încercat, ambele disponibile pe site-ul magazinului respectiv. Canci. Citeste tot articolul >>
Aplică online, că te căutăm noi la vară
20 Ian 2010
Cum spuneam aici, am de gând să renunţ la contul actual de la BRD şi să-mi fac unul la o bancă mai puţin scumpă (că “mai ieftină” e ceva foarte relativ în România). Deja mi se par exagerate comisioanele BRD – plătesc de vreo două ori mai mult pentru o tranzacţie decât la ING, banca recomandată de majoritatea celor care au comentat la articolul respectiv.
Am studiat, în consecinţă, oferta ING pentru companii, respectiv pachetul ING Profesional, şi m-am hotârât să fac pasul decisiv: BRD a murit, trăiască ING! Numai că înainte am zis să le testez un pic şi viteza de reacţie la solicitările venite de pe site, aşa că am apăsat butonul “aplică online!”, am completat datele, menţionând că prefer să fiu contactat prin telefon, şi m-am pus pe aşteptat. Mai e puţin şi se fac două săptămâni de când aştept, timp în care, dacă mă duceam direct la bancă, deschideam probabil vreo 1473 de conturi. Bani de depus în ele să fi avut…
Ce să zic, fiecare are bubele lui, dar de când mă învârt prin spaţiul ăsta virtual am devenit mai sensibil la bubele online. Nu de alta, dar unul din motivele pentru care vreau să mă mut la altă bancă e internet bankingul. Mâine mă duc la bancă totuşi, pentru că, aşa cum spuneam mai demult, offline va fi mereu mai simplu.
Comentarii aiurea