Posts tagged mizerii
Cine-a pus hipermarketu-n drum*…
22 Feb 2010
Urăsc hipermarketurile amplasate în oraş. Le urasc atât de tare încât, dac-aş avea o canistra, ceva pile la o benzinărie şi un alibi perfect, le-aş da foc la (aproape) toate. Le-aş lăsa doar pe-alea construite în afara oraşului, că aşa a văzut ochiul meu chior că-s amplasate alea de-afară, de prin alte ţări civilizate. La noi nu, totul trebuie să fie în oraş, să coboare ţaţa Floarea din bloc direct în Carfur.
De ce urăsc io atât de tare templele astea ale şopingului încât aş fi gata să devin piroman cu acte-n regulă şi dosar penal? Păi, în principal pentru că sunt generatoare de aglomeraţie. Şi gropi. GROPI!!! Cum se deschide un hipermarket de-ăsta pe undeva, cum se bulibăşeşte traficul de tot în zonă. Mai dispare câte-o bandă, deşi în unele cazuri e loc suficient pentru a lărgi şoseaua, dacă-ţi trebuie bandă dedicată pentru intrat/ieşit din măgăoaie. Apar jdemii de gropi, că trebe trase utilităţi de peste drum, plus că ditamai camioanele care participă la construirea şopingăraiei distrug, în alea câteva luni bune de şantiereală, şi rapandula de asfalt existentă. Pe care n-o repară nimeni de obicei, sau o repară prost.
Exemplu concret: Cora morţii-mă-sii-cum-s-o-numi, aia care se deschide zilele-astea pe Văcăreşti, în zona Pieţei Sudului. Asfaltul de pe Văcăreşti, care într-o vreme era destul de bun, e distrus în zona respectivă. Gropi, denivelări, resturi căzute de prin camioane şi alte mizerii. Traficul e deja infernal, în principal din cauza gropilor care au răsărit de când cu şantierul. Când vor apărea benzile dedicate pentru intreală/ieşeală (muie Vodafone pentru cuvântul ieşeală. pardon, copyright), credeţi că ele vor fi unele confecţionate în plus faţă de alea existente, că tot e loc suficient acolo pentru o autostradă bengoasă? Mă îndoiesc, n-are Cora bani de aşa ceva, că e firmă străineză şi tre’ să care profitul acasă, nu să-l cheltuie p-aici. Şi nici primăria, că nu mai rămân bani de furat dacă-i cheltuie pe chestii utile.
Aşa că, dacă aveţi o canistră, ceva benzină, mult tupeu şi nervi cât cuprinde, vă aştept la deschiderea Cora Berceni. O să mă recunoaşteţi uşor, eu o să fiu ăla complet isterizat şi cu aruncătorul de grenade îndreptat spre magazia nou construită.
*titlul complet ar fi: “Cine-a pus hipermarketu-n drum, să se ducă dracului cu el cu tot”
Edit: Pentru domnul cu oligofrenul: am găsit o chestie ceva mai veche, se pare că nu-s singurul oligofren care crede că magaoaiele-astea nu-şi au locul prin oraş – http://s6y.in/om.
Orange suje kookoo
7 Feb 2010
Cum spuneam şi pe Twitter, azi am avut surpriza să constat că prin vestitul program Thank You de la Orange nu mai poţi cumpăra telefoane la preţuri speciale o dată la 12 luni, ci la 18 luni. Nu era de ajuns că au săltat preţurile până a ajuns să fie mai convenabil să le cumperi la liber, din diverse magazine online, acum au mărit şi perioada dintre două achiziţii thankyou-istice.
Din partea mea, îşi pot intromisiona între fese telefoanele lor codate, castrate de funcţii, măzgălite cu sigle portocalii şi cu preţuri din ce în ce mai mari. De-acum nu-mi mai prelungesc abonamentul ca să iau 3,33 telefoane pe cincinal şi să mă trezesc că până la expirarea contractului ajung să am dreptul la 2 telefoane în 10 ani.
E mai convenabil să pleci când vrei decât să beneficiezi de reducerile lor de 3 lei şi să nu fii sigur nici măcar de alea.
Băsegeoană preşedinte
18 Noi 2009
O campanie electorală e, în general, o mizerie. Sau o înşiruire de mizerii pe care le aruncă în eter fiecare candidat despre ceilalţi concurenţi. Campania de anul ăsta mi se pare însă cea mai mizerabilă de până acum. Străzi pline de bannere anti unul sau altul, site-uri gen traianbasescu.org sau nufigeoana.ro, măgării spuse la TV despre familia sau trecutul unuia sau altuia. Pe scurt, o mizerie de campanie, în special din cauza candidaţilor Băsescu şi Geoană (şi a oamenilor care le gândesc mizeriile de campanii, evident).
Intrebare
24 Oct 2009
Oare exista vreun mic intreprinzator din tara asta care, dupa ce a fost nevoit sa-si inchida firma sau sa stranga din buci si sa plateasca impozit forfetar mai mare decat profitul, mai voteaza orice propunere venita din partea colegilor lui Pogea si Boc, fie ea sub forma unui candidat la Presedintie sau a unui referendum privind numarul de camere ale Parlamentului?
Daca da, il anunt ca e un mare bou. Si ma sustine si nevasta-mea, care si-a depus ieri o parte din salariu in firma ca sa pot plati muia de impozit a lui Pogea.
Noi vrem respect!
2 Oct 2009
Noi, ăștia care vă citim blogurile de top și vă comentăm articolele, fie ele bune sau vai de mama lor. Noi, ăștia care vă urmărim pe Twitter, ca să fim invitați să vă prestăm felații (probabil duceți dorul). Noi, ăștia pe care-i înjurați pe blogurile voastre care valorează sute de mii de euro, pentru simplul fapt că ne permitem să vă criticăm când o luați pe arătură. Noi, ăștia care vă facem afișările necesare pentru a vă câștiga banii pe care ni-i fluturați pe la nas o dată la 20 de posturi. Noi, idioții care vă comentăm până și advertorialele, deși majoritatea sunt sub orice critică. Noi, retarzii care n-au voie să facă exact ce-ați făcut și mulți dintre voi ca să deveniți celebri.
Noi vrem respect!
Cum ar fi o campanie de genul ăsta pe bloguri? Pe alea mici, pe alea mai mari dar care nu susțin atitudinea mârlănească a unora, pe orice blog care, fie el de rahat sau deosebit de interesant, păstrează totuși o limită a decenței.
Cred că ar fi cel puțin la fel de interesantă ca aia a Realității (de la care am furat și titlul, de altfel). Dar pe-asta n-are cine să o facă, suntem prea ocupați să pupăm inelele în fiecare comentariu, pentru câțiva unici scăpați și către blogurile noastre.
Eu, cojile de seminţe şi o idee genială
21 Sep 2009
Aseară m-am vânturat niţel prin centru, să văd şi eu minunăţia de sărbătoare a celor 550 de ani împliniţi de Bucureşti. Am prins ceva dintr-un concert Mandinga şi am stat niţel undeva lângă scenă, să admir dansatoarele. Şi solista, evident, care deşi s-a cam îngrăşat încă ar merge tăvălită niţel prin fân.
În fine, altceva voiam să aiurez – cam peste tot pe unde-am trecut, inclusiv lângă scena pe care se agitau de zor demoazelele de la Mandinga, era plin de coji de seminţe. Normal, doar eram încă în România, ba chiar în măreaţa ei Capitală. Am vrut să-l rog pe Dani Oţil, care filma de zor cracii solistei de pe scenă, să imortalizeze şi cojile de seminţe aflate la 2 paşi de el, da’ s-a retras repede într-un cort cu nişte cadâne şi n-am mai apucat.
Comentarii aiurea