Posts tagged preturi
Un pic de clanţă şi pentru Vodafone
8 Feb 2010
Dacă tot am dat cu pietricica-n Orange (pe bună dreptate, zic eu), să arătăm şi de ce suge Vodafone.
Dilemă selgrosiană
31 Ian 2010
A mărit Emil bijBoc TVA-ul sau la Selgros bicicletele pentru fitness se vând la bax de 100?!
(să traduc imaginea, e cam neclară: preţ fără TVA 173,90, preţ cu TVA 20.694,00 lei)
Hoteluri, pensiuni, preţuri
11 Iun 2009
Nu-s eu în măsură să dau sfaturi despre ce şi cum să scrii pe un blog, dar dac-aş fi aş da unul singur: dacă ai ceva de povestit, fă-o cât mai repede, când încă eşti “conectat” la evenimentul despre care vrei să scrii. Nu cum am făcut eu cu plimbarea la Viena, de exemplu, lălăindu-mă până când întâmplările s-au diluat în aşa hal încât n-am mai reuşit să le pun cap la cap ca să iasă un articol mai de Doamne-ajută. Motiv pentru care nici n-aş mai fi pomenit despre micul concediu, dacă n-aş fi promis că dau şi ceva detalii “financiare”. Aşadar, să povestim un pic despre cazare, că aia e durerea pe care o consider eu cea mai mare.
La Viena am stat la Hotel Geblergasse, situat chiar în oraş. Aproape de centru, zic ei, nu chiar aşa aproape dar la o distanţă rezonabilă (cam 7-8 minute cu maşina), zic eu. Camerele curate, hotelul decent, recepţioneră româncă, o tanti de la bucătărie la fel. Ah, şi camerista, care se oferea să-mi schimbe prosoapele din a doua zi şi s-a mirat când i-am spus că n-am nevoie. Nu-mi place risipa…
Camera dublă, cu pat matrimonial, a costat 49 de euro pe noapte. Rezonabil, zic eu, având în vedere că hotelul e în oraş, nu undeva la periferie cum căutasem iniţial. Am mai plătit în plus 5 euro de persoană pentru micul dejun şi 9 euro parcarea în garajul hotelului (pentru liniştea mea). În total 68 de euro pe noapte pentru două persoane şi un autoturism, o sumă acceptabilă dar pentru care nu trebuie să ai fiţe de 15 stele şi pretenţii de room service sau stripteuse în cameră.
La Budapesta, unde am ţinut neapărat să mă opresc măcar o zi, am stat la Kapu Pansion, o pensiune pe la periferia oraşului. Tanti care era la receptie când m-am cazat e din Cluj, cea care era când am plecat din Târgu Mureş, deci m-am simţit ca acasă. Pensiunea curată, patul matrimonial confortabil, micul dejun destul de bogat şi preţul pentru toate astea rezonabil: 40 de euro camera pe noapte. M-aş mai întoarce acolo, în special pentru aspectul de cabană de munte şi pentru linişte. Mă rog, aş fi zis şi pentru blonda sexoasă care s-a recomandat drept managerul pensiunii (doamna din Tg. Mureş) dar mă abţin, abia s-a măritat de vreo lună şi părea fericită.
Aş mai menţiona pensiunea Roua din Arad, unde ne-am oprit la dus şi ne-am simţit, pentru 110 lei pe noapte, mult mai bine decât la pensiunea din Timişoara (nu-i dau numele că nu merită) unde am dormit la întoarcere (tot 110 lei pe noapte dar de data asta cu reducere pentru că era weekend, în mod normal e 140). Şi nici n-am stat 2 zile la budă, ca după ultimul mic dejun dubios luat în Timişoara.
Restul cheltuielilor cred că depind de fiecare, aşa că nu le mai pomenesc aici. Poate merită amintit biletul de intrare la Palatul Schonbrunn, pe care eu l-am ales în varianta Classic Pass Light şi a costat cam 15 euro de persoană. Ce se poate vizita cu el se vede aici. Ce nu se vede e faptul că mai beneficiezi şi de alte reduceri datorită Classic Pass-ului, cum ar fi cea de 25% din preţul biletului de intrare la Zoo. Eu am văzut abia acasă, aşa că data viitoare o să studiez carneţelul de cupoane pentru reduceri înainte, nu după 
Tarif de criză
6 Mai 2009
Pân-acum taximetriștii luau pielea de pe clienți, cu tarife mari, furăciuni mai mult sau mai puțin discrete și bacșișuri cerute de la obraz. Să-i vedem cum ies din criză, deja au început să dea prețurile-n jos.
Una peste alta, criza asta poate fi un bun prilej pentru a face niscaiva gologani, dacă nu ești hapsân. Nu-ți trebuie decât un slogan de criză și prețuri mai mici decât alții.
Dincolo era mai ieftin
14 Oct 2008
De multe ori am senzaţia că nu înţeleg rostul magazinelor online. De fapt, poate eu îl înţeleg dar nu şi cei care deţin asemenea magazine. Altfel nu-mi explic, de exemplu, cum de unele magazine online practică preţuri mai mari decât magazinele clasice. Păi nu cu asta se laudă, printre altele, comercianţii de pe internet?
Avem preţurile mai mici decât magazinele clasice pentru că noi nu plătim chirii mari ca acestea.
Or fi chiriile mai mici (cel puţin când n-ai ditai showroom-ul ca eMag) dar, din câte observ, asta nu se reflectă întotdeauna în preţuri. Cel puţin în preţul “adidaşilor” Lotto pe care-i studiam în dimineaţa asta pe saitul unui magazin mediatizat prin blogosferă. Adidaşi care, cu toată reducerea de care beneficiază (substanţială, de la 199 la 125 de lei), tot sunt mai scumpi cu 25% decât am dat eu pe ei acum vreo 3-4 luni, într-un magazinaş din City Mall. Repet, MALL.
Păi dacă nici la Mall nu-s chiriile mari, atunci unde?! Dacă nici magazinele din Mall-uri n-au cele mai mari preţuri, atunci care?! Ah… desigur, magazinele online. Unele, nu toate.
Din weekend
21 Iul 2008
Dacă sâmbăta n-a ieşit aproape cu nimic din tiparul unei sâmbete obişnuite, duminică am avut parte de nunţi, picanterii chinezeşti, şocuri la vederea unor ţoale de sute de euroi pe care n-aş da nici 2 lei (vechi) şi alte aventuri specifice traiului în România. Să detaliez un pic…
Pe la ora prânzului, când era lenea mai mare şi dorinţa de a butona telecomanda din pat mai arzătoare, am fost nevoit să părăsesc locuinţa-mi (lacustră) din cauza unei nunţi. Mai precis a manelelor care urlau de jale la maxim, din nişte boxe care ar putea asigura cu succes sonorizarea concertului Metallica ce va sa vie. Nunta propriu-zisă bănuiesc că urma să aibă loc la o cârciumă dar, cum îi şade bine românului, a avut loc un mic dezmăţ şi la plecarea mirilor de acasă. Cu muzică manele la maxim, şpriţuială în faţa blocului şi vecini gură-cască grupa mare. Am rezistat vreo juma’ de oră după care m-am echipat rapid, ca în armată, şi am tăiat-o spre zări mai bune.
Zări mai bune adică, aşa cum îi şade bine bucureşteanului modern, la mall. Ăla mare din Băneasa, tatăl lor, nu orice mall. În căutare de nişte ceva de îmbrăcat, blugi şi alte marafeturi, nu degeaba. Căutare care a luat sfârşit imediat după vizionarea câtorva perechi de pantaloni purtaţi probabil vreo 10 ani (după cum arătau) dar care costau binişor spre 200 de euroi. Am scuipat în sân, m-am frecat la ochi, m-am mai uitat o dată la preţuri după care m-a luat brusc durerea de stomac. Era ora mesei, de-aia.
Masa n-a fost nici ea lipsită de evenimente nedorite, din cauza mâncărimii pe care am avut-o eu în partea din spate, mâncărime care m-a îndemnat să halesc ceva ce nu mai încercasem până atunci – chinese food. M-a mâncat rău, vă zic, mai mult după decât înainte. Asta pentru că am luat aripi picante, neştiind prostănacul de mine că lindicii ăia mici de chinezi se hrănesc cu otravă. Altfel nu pot numi iuţeala aia infernală care m-a trimis la budă în maxim 10 minute după îngurgitarea ei. Cu strigături, usturimi, înjurături de Mao, Marele Zid Chinezesc al chizdii mamii lor şi altele asemenea.
Am încheiat triumfal, cu un drum la Metro după oareşce de-ale gurii pentru săptămâna care urma să înceapă. De-ale gurii pe care nu le-am cumpărat până la urmă, din cauza schimbului de tură care avea loc exact când voiam eu să plătesc, aşa că am dus produsele la loc şi am tăiat-o acasă. Cine mai avea chef de holbat minim o juma’ de oră la tutele alea care numără banii în reluare?
Când mă gândesc că puteam să evit toate astea dacă nu locuiam într-un cartier în care nunţile au loc în faţa blocului… Sau, fiind tot în România, n-aveam scăpare nici în alte cartiere?!
Dincolo era mai ieftin…
26 Mar 2008
Benzinăria Agip de pe Strada Progresului (Trafic Greu), intersecţia cu Calea Rahovei. Apă plată Bucovina 0,5 l – 1,20 lei. OMV Vasile Milea nr.5, aceeaşi sticlă de apă – 2,19 lei.
Ăştia de la OMV or băga aditivi şi-n apă de o vând la preţ aproape dublu faţă de alţii?!
Comentarii aiurea