aiureli despre nimic
Posts tagged soferisme
Blondă, craci lungi, deţin tractor
Feb 19th
Blondă. Craci lungi. Mă rog, suficient de lungi pentru înălţimea ei. Glezne fine, parfum şi mai fin. Ţâţe. Ooooo, ţâţe!!! Siliconate sau nu, au forma perfectă. Pentru o secundă mi-am imaginat, fără să vreau, un scurt dialog cu ele. Mut, dar fructuos.
Coada la casa din benzinărie se scurtează cu fiecare minut scurs. Oh, în curând îi vine rândul blondei, s-a dus priveliştea mea. N-are nimic, sunt doar două persoane între noi, poate o mai prind în parcare. Aş vrea să-i admir şi la lumina zilei poponeaţa de dimensiunile a două nuci de cocos. Alăturate de o forţă divină, parcă special făcute pentru a aluneca una pe lângă cealaltă, într-un superb dans care nu are nevoie de nicio muzică…
Gata, a ajuns. Ce mâini delicate are şi ce frumos ţine cardul cu ele… Mastercard Gold, o fi pe numele ei sau al sponsorului? Eh, ce mai contează, aşa o făptură mignonă şi delicată merită un sponsor. Chiar mai mulţi, ar fi păcat să deţină cineva monopol pe ea.
Offf, a plătit şi iese!!! Hai cucoană mai repede, plăteşte-ţi sticla de apă plată şi dă-te la o parte, că pierd din ochi delicata făptură! Să nu-i văd eu bucişoarele dansând printre pompele de benzină, în drum spre delicata-i maşină? Un Mini, ceva, un Fiat 500, asta trebuie să conducă. Eventual un Smart… ceva mic, oricum. Ca ea.
Plăteşte şi gorobetele din faţa mea motorina pe care şi-a îndesat-o în dubă. Tacticos, scărpinându-se la ouă cu o mână în timp ce introducea codul PIN cu cealaltă. O fi sughiţat vreun pic, la cât l-am înjurat? Ies grăbit şi scrutez fulgerător benzinăria. Ah, uite-o! Acum ajunge la maşină, s-o mai fi oprit pe undeva. Poate şi-a luat de la cafeneaua benzinăriei o prajiturică mică-mică, exact ca ea. Şi un suculeţ, o apiţă, o cafeluţă, ceva. La fel de mici.
O privesc cum urcă în maşină. Îmi aduc brusc aminte de toate muierile toante pe care le-am întâlnit în trafic de-a lungul carierei mele de şofer amator. Şi, bineînţeles, de toate înjurăturile pe care le-am trimis în direcţia lor din diverse motive. Cum ar fi ăsta pentru care aş înjura şi mignona făptură pe care o admir de zece minute.
Nu pot, însă. N-o pot înjura, oricât ar fi de enervant defectul pe care tocmai i l-am descoperit. Mă urc în maşină, o pornesc şi mă îndrept spre ieşirea din benzinărie. Dezamăgit, abătut, plin de gânduri misogine. Eh, asta e, nu e prima femeie care m-a dezamăgit în viaţa asta şi mai mult ca sigur nu va fi nici ultima.
Nedumerire
Aug 6th
Toată lumea ştie că de la începutul săptămânii ăsteia s-a reintrodus taxa de pod la Cernavodă, fapt care a aglomerat şi mai rău vestita şi veşnic neterminata Autostradă a Soarelui. Prilej pentru Poliţia Română de a recomanda rute ocolitoare, prin Slobozia şi alţi coclauri fără autostrăzi, pentru a evita blocajele.
Şi-aici vine nedumerirea mea: de ce-au mai făcut, frate, mândreaţa de autostradă, dacă ne recomandă mereu rute ocolitoare?! Nu-s în stare să fluidizeze traficul nici pe o amărâtă de autostradă? Atunci să rămânem naibii cu drumurile noastre naţionale, nu ne trebuie şosele de viteză pe care le ocolim mereu pentru a evita aglomeraţia.
![parcare-carrefour-cooleanu.jpg_500[1]](http://foto.aiurea.eu/albums/Blog%20stuff/parcare-carrefour-cooleanu.jpg "Parcare smechereasca la Carrefour Berceni")
Trei constatări din pribegie
Iun 4th
Din pribegia prin Austria şi Ungaria, despre care nu mă mai învrednicesc odată să povestesc, zic:
- Şoferii austrieci sunt chiar mai mârlani şi nesimţiţi decât driverii români; pare de necrezut, dar după un studiu aprofundat asupra faunei cu covrigul în mână din Austria, pot spune cu mâna pe inimă (sau pe volan) că e perfect adevărată afirmaţia. Le au pe toate: claxonat la 1,5 milisecunde de când s-a făcut semaforul verde, aruncat chiştoace/hârtii/diverse alte resturi, alimentare sau nu, pe geam, înjurat străinii derutaţi de gipiesul dotat cu cel mai prost soft de navigaţie inventat vreodată (iGo, zic), tăiat faţa la mustaţă, ostentativ, fiindcă n-ai număr de Austria, şi alte chestii de-astea care, m-am, convins, NU sunt specific româneşti.
- Cei mai amabili austrieci pe care i-am întâlnit vorbeau româneşte. Nu pentru că ar fi româna vreo limbă de circulaţie internaţională, absolut necesară pentru a te descurca în Austria, ci pentru că… erau români! O fi de vină criza, respectiv ţinutul cu dinţii de un loc de muncă, or fi fost amabili pentru că eram conaţionali… habar n-am, dar am rămas surprins. Românul aflat peste hotare e cu totul altă specie decât cocalarul care dă manelele tare pă aifon în metrou şi ronţăie seminţe cu spor.
- Sloganul (neoficial) al hotelurilor şi pensiunilor prin care am trecut era: “nicio unitate turistică fără români”. Hotelul din Viena era dotat cu vreo trei – recepţioneră (foarte HOT, păcat că nu i-am făcut o poză), cameristă şi ospătăriţă, în timp ce la pensiunea din Budapesta am întâlnit doar două – una manager şi cealaltă patroană, am senzaţia.
Mai multe constatări, poze şi alte chestii-socoteli în curând, pe micile ecrane.
Şofer 2.0
Apr 8th
Nu ştiu cât se distinge ce e pe ecranul telefonului din poză (deh, Samsungul L770 luat la ofertă cu 120 de lei nu face poze ca un DSLR), da’ vă zic eu: un client de Twitter (twibble). Revoluţiile pornite pe Twitter trebuie urmărite şi-n trafic, nu? Mai ales în ăsta din Bucureşti, unde în orele de vârf mai mult stai decât mergi.
La mai multe!
Mar 18th
Nu obişnuiesc să mă bucur de necazul altuia dar pentru dealerii auto am o simpatie aparte. Mai ales pentru Hyundai Auto România, unde-am lăsat la un moment dat contravaloarea unei Dacii din ’95-’98 pentru o revizie, un schimb de ulei şi nişte plăcuţe de frână la un Hyundai Accent (deci nu Santa Fe-uri şi alte fiţe).
Aşa că, văzând cum un showroom al firmei sus-amintite a devenit spaţiu de închiriat, nu pot decât să le adresez urarea din titlu. Câte unul, câte unul, până n-o mai rămâne… bine, hai, fie.. lăsăm unul, să aibă ăla mic bani de prafuri!
Conduce exact ca tine!
Mar 4th
Ce să zic… exact ca mine sigur nu conduce, nu obişnuiesc să-i blochez pe-ăia care ar putea face dreapta fără să mai stea la semafor dacă strada are 2 benzi, din care una (a doua) liberă.
Probabil conduce exact la fel ca ăia care şi-au luat permisele pe şpagă, fiind unul/una dintre ei…
Comentarii aiurea